
Esti aici
Patologii - descrieri
Informatii despre boli
Va va fi de ajutor sa intelegeti cat mai multe despre afectiunea dumneavoastra pentru momentul in care va veti vizita doctorul. De asemenea, va va ajuta sa intelegeti de ce este important sa va luati medicatia cu regularitate.
In aceasta sectiune sunt disponibile detalii despre cauze, simptome, efecte pe termen lung si tratamente disponibile pentru toate aceste afectiuni.
Angina | Depresie | Diabet (Tip 2) |
Insuficienta cardiaca | Hipertensiune arteriala |
Osteoporoza (Postmenopauza) |
Atac vascular cerebral |
Angina | Ce este? | Simptome | Cauze | Frecventa | Efecte pe termen lung | Tratament | Referinte |
Depresia | Ce este? | Simptome | Cauze | Efecte pe termen lung | Tratament | Terapii complementare | Referinte |
Diabetul | Ce este? | Simptome | Cauze | Efecte pe termen lung | Tratament | Referinte |
Insuficienta cardiaca | Ce este? | Simptome | Cauze | Efecte pe termen lung | Tratament | Referinte |
Hipertensiunea arteriala | Ce este? | Simptome | Cauze | Efecte pe termen lung | Tratament | Referinte |
Osteoporoza | Ce este? | Simptome | Cauze | Efecte pe termen lung | Tratament | Referinte |
Atacul vascular cerebral | Ce este? | Simptome | Cauze | Efecte pe termen lung | Tratament | Referinte |
Angina este o durere in zona pieptului cauzata de o boala a inimii, datorata unui debit sangvin insuficient în arterele coronariene - arterele care hrănesc inima cu sânge, ceeace inseamna ca arterele coronariene incep sa se blocheze cu substante lipidice ( manifestare cunoscuta ca aterom) care impiedica fluxul normal de sange catre inima. Procesul prin care arterele incep sa se blocheze se numeste arteroscleroza. Restrictionarea fluxului de sange catre inima provoaca durere si disconfort. Unii oameni spun ca simt o apasare in piept, se simt fara respiratie sau ca si cum s-ar ineca.
Angina nu este acelasi lucru cu un atac de cord (cunoscut si ca infarct miocardic), care este rezultatul blocarii complete a unei artere coronariene. Angina poate fi vazuta ca un avertisment ca intr-o zi veti putea avea un atac de cord, deoarece arterele dumneavoastra sunt partial blocate si, la un moment dat, ar putea fi blocate complet. Totusi, sunt cativa pasi simplu de urmat pentru a incetini sau chiar opri acest proces, prin cateva schimbari ale stilului de viata si prin luarea medicatiei pentru angina prescrisa de doctorul dumneavoastra.
Este foarte important sa reduceti riscul de a face o boala de inima – o mare parte din oameni mor din cauza unei afectiuni coronariene mai mult decat datorita altei afectiuni. 25% dintre barbati (unul din patru) si aproape 17% dintre femei (una din sase) mor datorita bolilor de inima si unul din cincizeci de oameni sunt afectati de angina. Din pacate este o afectiune frecventa, iar sansele de a dezvolta aceasta boala cresc cu varsta.
Daca exista suspiciunea de angina, doctorul dumneavoastra v-ar putea cere sa faceti cateva teste la un spital unde veti fi supus la una sau mai multe din urmatoarele examinari/investigatii:
- Angiografie coronariana
- Electrocardiograma (EKG)
- Imagistica rezonanta magnetica (RMN)
- Teste cu radionuclizi
- Testari elecrofiziologice
- Teste de sange pentru colesterol
De asemenea veti fi sfatuit sa renuntati la fumat, sa faceti mai multe exercitii in mod regulat, sa slabiti, sa aveti o dieta alimentara sanatoasa si sa luati masuri pentru a scadea tensiunea arteriala.
Desi angina nu poate fi vindecata, sunt cateva medicamentatii foarte eficiente care va pot ajuta sa controlati afectiunea si sa opriti agravarea ei (vezi Tratamente pentru Angina). Este posibil sa duceti o viata normala si sa controlati cu succes boala.
Angina este o durere de piept sau disconfort rezultata din scaderea fluxului de sange oxigenat catre inima. In cele mai multe cazuri, aceasta perturbare a fluxului de sange este datorata unei boli la nivelul coronarelor – vasele de sange ce asigura hrana inimii - si se intampla cand aceste vase se ingusteaza. Prin urmare, angina este un simptom si nu o boala.
Inima necesita o cantitate de sange adecvata pentru a functiona bine, iar sangele oxigenat este transportat catre inima prin arterele coronariene. In cazul unei boli coronariene, depuneri de grasime numite placi de aterom se acumuleaza inauntrul acestor vase, ingustandu-le si reducand cantitatea de sange care poate curge prin ele. Cand inima este solicitata sa pompeze mai mult sange decat in mod normal, de exemplu in timpul unor exercitii fizice, vasele ingustate nu pot alimenta inima cat trebuie de repede cu suficient sange oxigenat si de aici apare durerea.
Sunt trei tipuri principale de angina:
1. Angina stabila
Acesta este cel mai comun tip de angina, iar durerea este rezultatul solicitarii fizice care creste frecventa batailor inimii. Acest tip de angina este definit ca stabila deoarece pentru fiecare atac de angina este un tipar fix pentru durere si factori declansatori similari. Cei care sufera de angina stabila pot prevedea cum va avea loc un atac, iar aceste atacuri, de obicei, dureaza cateva minute. Durerea este usurata prin repaus sau prin luarea medicatiei pentru angina.
2. Angina instanbila
Angina instabila nu urmeaza un tipar anume. Un atac poate fi provocat de un efort fizic de mica intensitate – ca mersul pe jos - sau chiar si de repaus.In multe cazuri, angina stabila poate evolua in angina instabila, ceea ce poate fi un indiciu al agravarii bolii. In aceste cazuri ar trebui de urgenta consultat un doctor.
In mod general, durerea provocata de angina instabila este mai rea decat cea provocata de angina stabila. De asemenea durerea tinde sa se manifeste mai des, fiecare episod putand dura pana la jumatate de ora si apare in timp ce va odihniti.
3. Angina variabila
Angina variabila sau angina Prinzmetal este cea mai putin obisnuita din cele trei tipuri de angina. Acest tip are loc fara avertisment, in repaus sau in timpul noptii si afecteaza femeile mai mult decat barbatii.
Este important de notat faptul ca angina nu este un atac de cord, ci o reducere temporara a fluxului necesar de sange catre inima. In timpul unui atac de cord (sau infarct miocardic) alimentarea este complet oprita pentru o sectiune a inimii, muschiul inimii find vatamat permanent. Totusi, daca aveti angina, acest fapt denota ca puteti fi subiectul unui risc crescut de a avea un atac de cord.
Primele simptome ale anginei sunt reprezentate de durererea in piept, care este descrisa de obicei ca o „greutate” sau un sentiment de „presiune” in interiorul pieptului. Severitatea durerii variaza de la persoana la persoana si ati putea simti orice de la o durere vaga pana la o durere acuta. Uneori durerea cauzata de angina se poate raspandi de la piept catre gat, mergand catre brat, stomac, catre spate sau catre maxilar. Pe langa durerea din aceste zone, alte simptome de angina pot include dificultate in respiratie, transpiratie si greata.
Simptomele de angina se manifesta cand inima solicita mai mult sange decat este furnizat de arterele coronariene. Aceasta solicitare este de obicei cauzata de activitate fizica, dar poate include si alti declansatori cum ar fi stari emotionale, stres, vreme rece sau dupa masa. Per total, nivelul de activitate care ar putea declansa un atac de angina variaza in functie de persoana. Multi oameni observa ca atacurile de angina se intampla cel mai des in anumite intervale ale zilei, in mod special dimineata sau dupa-amiaza tarziu. In functie de tipul de angina, simptomele dureaza de obicei mai putin de zece minute odata ce v-ati oprit din activitatea care a declansat durerea. Cu timpul veti invata sa anticipati nivelul de efort care va cauzeaza aceste simptome. Totusi, daca observati ca angina survine in situatii noi pentru dumneavoastra (ex. traversarea unei strazi va provoaca dureri pe care nu le aveati in urma cu doua luni ), apelati la medic.
In cazurile normale de angina, de obicei, simptomele trec daca opriti activitatea care a declansat-o si luati medicamentatia prescrisa pentru angina (vezi Tratamentul anginei). In contrast, durerea de piept asociata cu un atac de cord de obicei dureaza mai mult de cincisprezece minute si nu trece daca va odihniti sau luati medicamentia de angina. Daca aceasta se intampla sau daca simtiti durere mai intensa si cu o frecventa mai mare decat de obicei, ati putea avea un atac de cord si ar trebui sa cautati urgent asistenta medicala.
In majoritatea cazurilor, diminuarea transportului de sange si oxigen catre inima este ateroscleroza - aparitia placilor de colesterol pe peretii interiori ai arterelor. Pe masura ce aceste placi cresc, arterele se ingusteaza si impiedica circulatia sangelui, cauzand dureri. O alta cauza poate fi aparitia vasospasmelelor (spasme – contractii bruste, involuntare - ale arterelor).
Coronarele sanatoase alimenteaza inima cu suficient sange astfel incat sa poata atinge nivelul maxim de debit fara ca dumneavoastra sa simtiti vreo durere. Daca aveti o boala coronariana, aceste vase care alimenteaza inima cu oxigen se deterioreaza. Pentru a repara daunele, organismul le captuseste cu depuneri de grasimi, cunoscute ca placi de aterom. Aceste depuneri tind sa se formeze gradual, de-a lungul mai multor ani si pot fi avea loc oriunde in arterele coronariene. Depunerea aceasta este cunoscuta sub numele de arteroscleroza.
In angina stabila, placile care se formeaza pe arterele coronare sunt tari si stabile, cauzand o constrictie generala si o restrictionare a fluxului sangvin catre inima. In alte cazuri, placile sunt moi si flexibile si exista o probabilitate mai mare sa se rupa. In majoritatea cazurilor de angina instabila placa se rupe, si un cheag de sange se formeaza deasupra datorita trombocitelor – celule sanguine cu rol important in inchegarea sangelui - care adera la deschizatura. Acest cheag restrictioneaza fluxul sangvin catre inima si cauzeaza angina, ceea ce explica de ce angina instabila se poate intampla si cand sunteti in repaus.
In angina variabila, constrictia arterelor coronariene este cauzata de contractia brusca a tesutului muscular neted din peretii acestor vase. Aceasta contractie opreste sangele din fluxul normal catre inima, ceea ce cauzeaza o durere brusca. Angina variabila poate fi cauzata de asemenea de expunere la temperaturi mici, stress, emotii puternice, medicamente care cauzeaza contractia vaselor de sange, fumat sau de folosirea drogurilor recreationale cum ar fi cocaina.
In mod general, un stil de viata nesanatos poate duce la aparitia anginei stabile sau instabile, ca rezultat al nivelului crescut de colesterol si al hipertensiunii arteriale. Sunteti intr-o categorie de risc ridicat de a avea angina daca sunteti:
- Diabetic
- Fumator
- Mancati nesanatos
- Supraponderal
- Consumati mult alcool
- Inactiv (nu faceti exercitii fizice in mod regulat)
- Într-o familie cu antecedente de boală
- De gen masculin
- De varsta mijlocie sau mai in varsta
- Aveti hipertensiune
Desi cauzele comune ale anginei sunt subliniate mai sus, afectiunea poate fi, de asemenea, cauzata de urmatoarele:
- Constrictia arterelor coronariene datorita presiunii externe asupra cavitatii toracice
- Artere coronariene infectate sau inflamate
- Anemie sau deficitul numarului de celule rosii in sange
- Aritmie cardiaca
Angina este o boala obisnuita, afectand in jur de unul din cincizeci de oameni
Dintre toate tipurile de angina, cea stabila este cea mai obisnuita si cea mai usor de tratat. Angina instabila este mai putin comuna si este , de obicei, o evolutie a anginei stabile. Poate fi si un indicator ca boala de inima coronariana se agraveaza.
Angina variabila este cea mai rara dintre cele trei tipuri, se manifesta in doar doua din fiecare suta de cazuri.5. Varsta nu este un factor predominant in angina variabila – oamenii care au acest tip de angina sunt de obicei mai tineri decat cei cu angina stabila sau instabila.
De exemplu, in S.U.A, se estimeaza ca trei din fiecare suta de oameni sufera de angina si ca boala coronariana a fost cauza a 445,687 decese in 2005.
In mod general, numarul de oameni care au angina creste in fiecare an. In UK sunt raportate aproximativ 52,000 de cazuri noi de angina la barbati si aproape 43,000 la femei, cu un total de 96,000 de cazuri noi de angina in fiecare an. Corelat cu aceasta statistica, este in crestere numarul oamenilor care sufera de obezitate si diabet. Aceste doua afectiuni sunt doua dintre cauzele principale de boala coronariana si angina.
Studii ale bolilor de inima in S.U.A concluzioneaza ca sansele de a avea angina depind in mod principal de varsta, sex si trecutul etnic, iar in mod secundar de stilul de viata. In mod specific, categoria de oameni care sunt predispusi sa dezvolte angina stabila si instabila sunt barbati cu varsta intre saptezeci si patru si optzeci si patru de ani. Daca sunteti in aceasta categorie si aveti alte afectiuni pre-existente cum ar fi obezitatea, diabet sau hipertensiune pulmonara, riscul de a face angina este crescut.
Odata ce ati fost diagnosticat cu angina, in mod normal veti avea aceasta afectiune pe viata. Totusi, cu cateva modificari ale stilului de viata, poate fi o afectiune foarte usor de controlat.
Deteriorarea cauzata de boala coronariana nu poate fi inversata, desi puteti impiedica agravarea ei prin combinarea medicamentatiei pentru angina cu adoptarea unui stil de viata sanatos.
Aveti mai jos modalitati de a va tine inima sanatoasa pentru a preveni evolutia bolii coronariene, care este principala cauza a anginei:
- Renuntati la fumat
- Tineti sub control nivelul colesterolului in sange printr-o alimentatie sanatoasa
- Tineti sub control greutatea si tensiunea arteriala scazuta prin exercitii regulate
- Tineti sub control nivelul glucozei in sange daca sunteti diabetic
- Evitati stresul si exercitiile solicitante
Daca ati fost diagnosticat cu angina, ar trebui sa evitati anumiti factori declansatori care pun presiune pe inima, cum ar fi:
- Activitatea fizica: Fiti constienti de nivelul de activitate la care puteti participa inainte ca angina sa se manifeste si nu va angajati in exercitii deosebit de solicitante.
- Stari emotionale: Situatiile care cauzeaza furie, ingrijorare sau stres pot induce un atac de angina. Prin urmare, aceste circumstante ar trebui evitate sau limitate cat mai mult posibil.
- Mesele copioase: Daca o portie mare de mancare este un declansator pentru angina dumneavoastra, adoptati un tipar alimentar in care sa mancati portii mai mici de mancare si in care evitati alimentele grele.
In mod general exercitiile fizice si relaxarea pot ajuta la reducerea stresului, in timp ce alcoolul si folosirea drogurilor pot fi generatori de stres, mai mult decat relaxante.
Desi angina nu este un atac de cord, daca aveti afectiunea sunteti supus riscului de a avea unul. Din acest motiv ar trebui sa dati deosebita atentie tiparului anginei dumneavoastra si sa tineti cont daca se schimba. Aceasta inseamna ca angina sa dureze mai mult sau sa devina acuta, un atac care are loc in absenta exercitiului fizic sau a altor factori declansatori, sau nu raspunde la medicamentatia normala. Daca vreunul din acestea se intampla, ar putea fi un semn ca angina se agraveaza sau devine instabila. Evolutia inspre angina instabila poate sugera ca sunteti supus unui risc mai mare de a avea atac de cord, mai mult decat daca aveti angina stabila.
Cei care sufera de angina ar trebui sa aiba medicamentele cu ei tot timpul si sa fie familiarizati cu semnele si simptomele unui atac de cord. Daca incepeti sa aveti aceste semne sau daca natura atacurilor de angina se shimba si nu cedeaza in urma medicatiei, ar trebui cautata urgent asistenta medicala.
Diversele tratamente disponibile pentru angina pectorala fac unul din urmatoarele trei lucruri: usureaza durerea simtita in timpul unui atac de angina, ajuta la prevenirea unor viitoare atacuri, sau limiteaza formarea depozitelor lipidice in arterele coronariene, astfel reducand riscul unui atac de cord.
Tratamentul pentru angina poate fi impartit in doua grupuri: tratament medicamentos si interventie chirurgicala.
Tratament medicamentos
Preventia simptomelor pe termen lung
Mai multe medicamente pot fi folosite pentru a preveni durerea cauzata de angina. Aceste medicamente pot fi luate de unele singure sau in combinatie cu altele, in functie de recomandarea medicului dumneavoastra:
- Beta-blocante
- Inhibitori ai curentului If
- Antagonisti de calciu
- Nitrati
- Activatori ai canalelor de potasiu
Prevenirea agravarii bolii coronariene
Cateva medicamente pot ajuta la prevenirea agravarii bolii coronariene si a simptomelor de angina:
- Inhibatori ai enzimei de conversie a angiotensinei
- Anti-coagulanti
- Aspirina
- Statinele
Tratament chirurgical
Operatia poate fi recomandata in cazurile acute de angina in care medicamentatia nu controleaza simptomele, sau unde sunt multiple artere constrictionate. Recomandarile chirurgicale depind de locatia blocajului arterei coronariene, prin urmare nu pot fi indicate in toate cazurile. Doua dintre cele mai obisnuite interventii chirurgicale pentru angina sunt:
- Angioplastie: interventie chirurgicala ce consta in repararea sau dilatarea unui vas de sange deformat, ingustat. Pentru angioplastie se foloseste un cateter (un tub flexibil) pentru inserarea unui stent (o plasa din otel inoxidabil) in artera coronara.Un balon mic este umflat pentru a deschide stentul, care va fi impins impotriva peretelui arterial. Astfel artera se largeste iar placa de aterom este impinsa impotriva peretelui arterial si fluxul de sange va circula mai liber.
- Bypassul coronarian: este o interventie de revascularizare, folosita pentru a imbunatati fluxul sanguin al inimii. In timpul acestei operatii, o vena sau o artera sanatoasa este recoltata din alta parte a corpului si este transplantata pe artera bolnava. Vena sau artera transplantata ocoleste portiunea blocata din artera coronara. Acest nou pasaj va aduce sange bogat in oxigen pentru muschiul cardiac.
Depresia este recunoscuta ca o boala grava. Nu este sinonim cu a te simti mizerabil sau nefericit pentru perioade scurte de timp. Daca suferi de depresie clinica, sentimentele profunde de disperare si tristete nu trec repede, putand dura pentru mai mult de doua saptamani legate si interferand cu viata zilnica. Multi suferinzi raporteaza ca nu pot dormi, nu se pot concentra si nu au energie. Unii se simt in permanenta iritabili si cu un tonus scazut, ceea ce poate duce, in cele din urma, la ganduri de auto-vatamare si suicid. O credinta gresita este faptul ca modul groaznic in care te simti in acel moment nu se va schimba niciodata. Totusi, depresia este o boala tratabila, in pofida faptului ca diferiti oameni resimt simptome diferite cu intensitati variabile.
De exempu, depresia si anxietatea sunt cele mai obisnuite forme de boala mentala in Anglia, cu unul din zece adulti (sau 10% din populatie) suferind la un moment dat de acestea. Studiile arata, de asemenea, ca femeile sunt predispuse la depresie de doua ori mai mult decat barbatii, una din patru, fata de unul din zece in populatia generala 2. Motivele pentru asta nu sunt clare, desi se crede ca femeile sunt mult mai dispuse sa ceara ajutor, ceea ce la randul sau inseamna ca este posibil sa fie diagnosticate si tratate. In plus, se crede ca barbatii tind sa manifeste simptomele depresiei in mod diferit, mai deschis, posibil prin folosirea alcoolului sau drogurilor, si este mai putin probabil sa recunoasca existenta unei probleme. In consecinta, exista o probabilitate mai mare ca barbatii deprimati sa comita suicid, in raport cu femeile deprimate.
Este ciudat faptul ca mare parte a oamenilor care sufera de depresie nu cauta ajutor, desi cercetarile arata ca tratamentul poate fi de folos vastei majoritati a suferinzilor. Obtinerea tratamentului pentru depresie este foarte important, deoarece aceasta boala epuizanta nu afecteaza doar viata de zi cu zi si abilitatea de a functiona (atat la lucru cat si social), dar poate avea un efect profund asupra familiei, prietenilor si colegilor.
Depresia nu este limitata de varsta. In Anglia, din cauza acesteia, sufera 2% din adolescenti si 20% dintre oamenii cu varstele intre 65-69 de ani 4. Trebuie mentionat ca, din nefericire, daca ati avut un episod de depresie clinica, este foarte probabil ca acesta sa fie urmat de altul. Aceasta, totusi, ar trebui sa va ajute sa recunoasteti simptomele pe masura ce se manifesta cu cateva saptamani inainte, dandu-va un avertisment si timp sa pregatiti tratamentul adecvat. Recunoasterea factorilor declansatori timpurii si a semnelor de depresie va pot ajuta pe dumneavoastra si pe doctorul dumneavoastra sa preveniti agravarea bolii.
Depresia clinica este o boala neinteleasa. Unii oameni cred ca este o dispozitie, aproape adoptata in mod voit si ca ar trebui sa invete sa „se lase de prostii”.
Desi este cea mai frecventa problema de sanatate mentala, comunitatea medicala nu este sigura la modul unanim de cauzele ei. Simptomele difera de la o persoana la alta si boala in sine variaza de la forme usoare la cele severe, incluzand variatii precum tulburarea bipolara si depresia maniacala. La unii oameni devine o boala care ameninta viata, pe cand la altii poate fi un sentiment cronic de tristete si inutilitate care persista.Un numar socant de 25% dintre oamenii cu varsta de 65 de ani si peste, sufera de depresie 5 in zilele noastre. In ciuda faptului ca tratamentul depresiei poate avea o rata ridicata de succes, oferind suferinzilor posibilitatea de a-si recapata viata, majoritatea oamenilor care au depresie nu cauta ajutor.
Daca credeti ca ati putea avea depresie, este foarte important sa faceti o programare cu doctorul dumneavoastra, sa discutati despre ceea ce simtiti. E posibili sa nu suferiti de depresie, sau sa aveti alte probleme, dar este cu mult mai bine sa fiti siguri decat sa nu actionati si sa sperati ca o sa treaca.
Termenul „depresie” acopera o gama larga de simptome si stari. Sunt multe si diferite tipuri de depresii, incluzand tulburarea afectiva sezoniera (TAS), depresia cronica, depresia postnatala, tulburarea distimica, depresia maniacala, ca sa numim cateva. Fiecare forma a bolii are o exprimare diferita, simptome diferite, se trateaza diferit si poate fi grava sau moderata. De asemenea au cauze diferite, cum ar fi problemele hormonale, fondul genetic, factori de mediu, sau un dezechilibru chimic la nivel cerebral. Doctorul dumneavoastra va discuta cu dumneavoastra in detaliu ce forma de depresie aveti si va va recomanda tratamentul adaptat afectiunii dumneavoastra.
Unii oameni care au depresie clinica nu realizeaza ca au o boala, in mod special daca sentimentul de tristete si disperare i-a insotit pentru mult timp. S-au obisnuit cu felul in care se simt si considera aceasta stare normala, mai ales daca s-au mentinut activi sau simptomele lor sunt mai putin emotionale si au o natura predominant fizica. Totusi, este foarte important sa obtineti ajutor daca sunteti deprimat, deoarece va afecteaza abilitatea de a functiona social, la lucru, acasa sau la scoala, si poate duce la alte probleme daca este lasata netratata.
Numarul de simptome pe care le manifesta o persoana cu depresie depind de tipul si severitatea bolii. Daca sunteti parinte sau parte dintr-o familie in care unul dintre membri are depresie, s-ar putea sa nu observati la inceput dezvoltarea afectiunii, deoarece simptomele pot aparea progresiv. Puteti sa nu observati semnele timpurii, acestea devenind evidente pe masura ce simptomele se agraveaza. In plus, oamenii care sufera de depresie pot avea impresia ca simptomele se imbunatatesc in timp, dand iluzia ca dispar de unele singure, pentru ca in cateva saptamani sa aiba un episod mai grav.
O persoana cu depresie nu poate sa „termine cu prostiile” sau „sa se faca sa se simta mai bine”, oricat de mult ar incerca. Simptomele pot fi coplesitoare si pot dura saptamani sau luni in sir, afectand relatiile (atat profesionale cat si personale), abilitatea de a functiona la lucru si ca membru al unei familii sau grup social. Unii oameni pot avea simptome care nu sunt tipice si nu se incadreaza in norme, de exemplu, o pierdere subita a concentrarii sau memoriei. 6
Desi depresia in toate formele sale este considerata a fi o boala mentala, multe dintre simptome pot fi si fizice. Oamenii cu depresie pot avea cateva, toate, sau numai unele dintre simptomele descrise mai jos:
Simptomele fizice ale depresiei includ sentimentul de epuizare si lipsa de energie, dureri si nevralgii inexplicabile, tipare de somn si alimentatie dezorganizate (de exemplu dificultate de a se culca sau trezire foarte devreme, vise neplacute, pierderea greutatii sau ingrasare in mod subit), constipatie, pierderea libidoului (apetit sexual), miscare si discurs incetinit, schimbari in ciclul menstrual.
Simptomele psihologice ale depresiei sunt ample si variate. Oamenii care sufera de depresie pot avea unele sau mai multe dintre urmatoarele:
- Anxietate
- Iritabilitate
- Sentiment de vina
- Sentiment de inadecvare
- Sentiment de ratare
- A se simti fara stare sau agitatie
- A fi ultra-sensibil la critica
- Plans excesiv
- Pierderea sperantei
- Stima de sine scazuta
- Intoleranta fata de altii
- Dificultate in a lua decizii
- Stare de nefericire intensa continua, stare trista (de obicei mai intens dimineata)
- Lipsa de incredere in sine
- Deznadejduire si neputinta
- Nu se mai bucura de lucrurile de care obisnuia sa se bucure
- Lipsa de motivatie sau interes
- Sentimentul ca viata nu merita traita
- Sentimentul ca viata e nedreapta
- Concentrarea gandurilor pe aspecte negative
- Frica de a fi lasat singur sau de a trebui sa fie sociabil
- Frica de a fi o povara pentru ceilalti
- Sentimentul ca viata trece pe langa el/ea
- Meditat excesiv asupra mortii
- Ganduri suicidale sau asupra vatamarii altora
Cauza exacta a depresiei nu este cu totul inteleasa, dar se crede ca exista o serie de factori care se combina pentru a declansa un episod depresiv, desi aceiasi factori declansatori nu provoaca neaparat depresie la oricine. Oamenii ajung sa aiba depresie cel mai frecvent datorita unei game de cauze, mai mult decat datorita doar unei singure cauze .Cateva dintre acestea sunt listate mai jos:
Fizice – anumite evenimente, cum ar fi accidentele, menopauza, nasterea, pot cauza schimbari hormonale in organism, acestea fiind responsabile pentru debutul depresiei, de exemplu – depresia post-natala, sau tulburarea post-traumatica de stres ce duce la depresie. Studii recente sugereaza, de asemenea, ca depresia la barbatii in varsta poate fi legata de scaderea nivelului de testosteron. 7
Chimice – o teorie puternica in psihologia depresiei afirma ca depresia clinica este cauzata de un dezechilibru de substante chimice la nivel cerebral, numite neurotransmitatori (serotonina, norepinefrina si dopamina). Se stie ca aceste substante chimice sunt responsabile pentru emotii, si ca, daca se produce un dezechilibru dintr-un motiv oarecare, acestea pot perturba comunicarea, ducand la stari emotionale modificate, cum ar fi depresia.
Evenimente de viata – unii oameni dezvolta depresie clinica, cunoscuta ca „depresie reactiva”, dupa un eveniment stresant sau suparator, cum ar fi decesul cuiva, dificultati financiare, divort, boala, etc. Se crede ca evenimentul in sine nu este cauza actuala a depresiei, cat inabilitatea persoanei de a face fata gandurilor si sentimentelor legate de acest eveniment.
Psihologice – se crede ca oamenii care au o viziune pesimista asupra vietii, stima de sine scazuta, si care au dificultati in a face fata stresului, sunt mai vulnerabili la a dezvolta depresie. De exemplu, pot vorbi despre o „spirala descendenta” unde un eveniment negativ duce la indepartarea de familie si prieteni, ceea ce poate duce la cresterea consumului de alcool, ceea ce, la randul sau, cauzeaza probleme, ducand la alte retrageri si depresie.
Ritmuri circadiene perturbate – ritmurile circadiene controleaza frecventa, cantitatea si calitatea hormonilor si a neurotransmitatorilor pe care corpul ii produce si secreta si care la randul lor controleaza apetitul, energia, starea de spirit si tiparul de somn/trezire. Cand ritmurile circadiene sunt dezechilibrate, starea de spirit si somnul pot fi perturbate, motiv pentru care aproape toti cei care sufera de depresie au probleme de somn si se simt mai rau intr-un moment anume al zilei.
Genetice – daca cineva in familia dumneavoastra are depresie, este posibil sa dezvoltati aceasta afectiune, desi nu se intampla in mod necesar. Studiile arata ca versiuni ale genei 5-HTT sunt mostenite si ca „versiunea scurta” a acestei gene este prezenta la oamenii care sufera de depresie
Aveti alta boala - studiile arata ca puteti fi predispus la depresie daca aveti anumite boli. Printre acestea se numara maladia Parkinson (aproximativ 40% din oamenii cu maladia Parkinson sufera de depresie) 8,infectii virale, cum ar fi febra glandulara si gripa, hipertensiunea arteriala, dementa, scleroza multipla, hipotiroidism,atac cerebral, boli cardiace si sindromul Cushing
Prescriptii medicale – unele medicamente prescrise, cum ar fi beta-blocantele, blocante ale canalelor de calciu, si levodopa, sunt cunoscute ca generatoare de depresie la unii pacienti. Daca acest lucru vi se intampla, discutati cu doctorul dumneavoastra, deoarece adeseori sunt medicamente alternative pe care le puteti lua, care sa nu cauzeze depresie.
Droguri recreationale – s-a demonstrat ca folosirea pe termen lung a canabisului si a cocainei cauzeaza depresie
Consumul de alcool in exces – oamenii care beau prea mult alcool in mod regulat sunt predispusi sa dezvolte depresie clinica.
Activitati sociale reduse – desi studiile nu pot demonstra aceasta intr-un fel sau altul, se crede ca oamenii care se retrag din societate, care au mai putine interese si hobby-uri sau activitati sociale, tind sa aiba depresie mai mult decat oamenii care sunt implicati in societate.
Cateodata, lupta de a depasi depresia poate lua multe luni sau chiar ani, iar lasata netratata, boala poate avea efecte extinse pe termen lung. Desi majoritatea oamenilor cu depresie nu cauta asistenta medicala, este recomandabil sa o faca pentru a preveni o afectiune care poate scapa de sub control. Calitatea vietii, in general, poate fi afectata in mod advsers, rezultand in tensiuni si probleme la domiciliu, la lucru si in relatiile personale si sociale.
Fizice.
Daca nu tratati depresia, boala poate avea efecte fizice pe termen lung, cum ar fi cefalee cronica, hiperventilatie, hipertensiune arteriala, ulcer, dependente si alte probleme. Unii oameni se simt epuizati, sau dezvolta boli psiho-somatice (dureri fizice fara cauze biologice)
La lucru
Depesia este una din cauzele principale ale dizabilitatii, care cauzeaza absenta de la lucru sau performanta la un nivel mai scazut decat cel normal. La lucru ar putea fi mai inceti si mai putin responsivi, nepasatori fata de rezultat sau performanta si ar putea fi mai predispusi la a face greseli.
Acasa
Familia si domiciliul pot fi afectate in mod negativ de afectiunea dumneavoastra, in afara cazului in care familia are experienta acestei boli sau poate intelege depresia. Oamenii care sunt deprimati au tendinta sa piarda interesul fata de activitatile familiale si sunt mai putin preocupati de oamenii din jurul lor. Focusul lor se intoarce spre sine si pot avea dificultati in a-si exprima atasamentul fata de cei dragi. Pot simti o descrestere a dorintei sexuale si sa nu se simta in stare sa comunice in mod normal, toate acestea putand duce la stres marital si tensiuni.
Copiii
Daca aveti depresie si este lasata netratata, poate avea un impact negativ asupra copiilor. Nu numai ca vor simti lispa atentiei si ingrijirii, dar vor vedea declinul parintelui lor si se vor simti nelinistiti in privinta propriei sanatati. Copiii parintilor deprimati, in comparatie cu cei cu parinti neafectati de depresie, sunt predispusi sa dezvolte probleme emotionale si fizice, printre care boli cardiovasculare si neuromusculare si sa faca abuz de substante.
Cu cat este mai severa boala, cu atat sunt mai grave efectele pe termen lung, deci este foarte important sa obtineti tratament inainte ca problema sa capete amploare. Interventia facuta din timp este deseori cheia unui tratament de succes si prevenirea complicatiilor
Tratarea cu succes a depresiei depinde de acuratetea evaluarii severitatii afectiunii. Cazurile de depresie usoara pot fi cateodata tratate cu exercitii, consiliere si carti de auto-ajutorare, sub supravegherea atenta si activa a medicului de familie. Daca o depresie usoara dureaza pentru doi ani sau mai mult, se numeste distimie, un tip de depresie cronica usoara care este dificil de tratat. Aceasta varietate a bolii afecteaza oamenii cu varsta de peste cincizeci si cinci de ani. Doctorul dumneavoastra va poate recomanda antidepresive pentru a va putea descurca cu boala.
Depresia moderata sau severa este tratata in numeroase si variate modalitati, si s-ar putea dovedi mai bine pentru dumneavoastra sa combinati mai multe metode:
Medicamentatie - antidepresive
Sunt diferite varietati (cunoscute sub titulatura de „clase”) de medicamente pentru depresie care pot fi prescrise – toate sunt numite antidepresive, si toate au diferite actiuni si efecte adverse. Trebuie sa discutati cu doctorul simptomele dumneavoastra si sa va puneti de acord asupra unui tratament. Este important sa gasiti unul care vi se potriveste cel mai bine, astfel incat ar putea fi necesar ca doctorul sa schimbe doza sau clasa de antidepresive. Este important sa tineti minte ca timpul in care antidepresivele au efect poate lua de la doua la patru saptamani, in mod normal, si ca nu trebuie intrerupt tratamentul fara o discutie prealabila cu doctorul dumneavoastra.
Sunt cateva clase de medicamente antidepresive, iar acestea sunt listate in ordine alfabetica:
- Agonist de Melatonina / Antagonist de Serotonina 5-HT2C
- Inhibitori de Monoaminooxidază (MAOI)
- Inhibitori ai Recaptarii Noradrenalinei si Serotoninei(SNRI)
- Inhibitori Selectivi ai Recaptarii Serotoninei (SSRI)
- Triciclice (TCA)
Terapia vorbirii
Pentru oamenii cu depresie pot fi de un mare ajutor diferite tipuri de terapii si consiliere, care le permit sa vorbeasca cu incredere despre evenimente sau factori declansatori care au cauzat initial boala. Adeseori, posibilitatea de a discuta cu terapeuti calificati despre sentimente profunde sau traume poate duce la un sentiment de usurare, ca si cum o povara ar fi fost ridicata, si poate contribui la o solutie permanenta. De cele mai multe ori, depasirea depresiei necesita o combinatie de abordari, iar medicul dumneavoastra de familie va poate trimite catre un consultant care este specializat in ajutorarea oamenilor care sufera de aceasta afectiune. Diferitele tipuri de terapie care sunt adecvate oamenilor cu depresie includ psihoterapia, psihiatria, terapia cognitiv – comportamentala, terapia inter-personala si consilierea
Spitalizarea
Cateodata episoadele depresive pot fi acute si puteti experimenta simptome psihotice, pe langa depresie. Ocazional, oamenii au ganduri suicidale sau idei despre vatamarea altora. Poate fi necesar pentru propria protectie sa fiti ingrijit intr-un spital pentru o perioada. Majoritatea oamenilor cu depresie nu necesita spitalizare, dar daca dumneavoastra aveti nevoie, doctorul dumneavoastra va va trimite pentru o evaluare a sanatatii mentale, inainte de a va interna.
Terapia prin socuri electro-convulsive
Terapia prin socuri electro-convulsive este folosita pentru persoanele cu depresie majora sau severa si care nu au raspuns la nici o alta forma de tratament. Se face in spitale, sub anestezie generala, ca sa nu stiti sau sa simtiti vreo durere. Functioneaza prin trecerea unui curent de mica intensitate prin creier, care duce la convulsii si la usurarea simptomelor depresiei. Totusi, sunt efecte adverse, cum ar fi pierderea memoriei si confuzie, printre altele.
Litiu
Litiul este un tip de medicament care s-a demonstrat a avea succes in tratarea depresiei. Spre deosebire de alte medicamente pentru depresie, nu functioneaza ca un sedativ si majoritatea oamenilor reactioneaza foarte bine la el. Totusi, are cateva efecte adverse grave si va fi nevoie sa fiti sub monitorizare constanta, fiind necesare teste de sange la fiecare trei luni.
Sunt multe terapii complementare pe care oamenii le gasesc utile in combaterea depresiei, pe langa antidepresive si alte tratamente pentru depresie. Desi nu exista o dovada stiintifica oficiala ca aceste terapii au un impact „cauza si efect”, multi oameni raporteaza beneficiile uneia sau mai multora din urmatoarele tratamente alternative:
Sunatoare (hypericum perforatum) – desi nu are o licenta medicala in tratamentul depresiei, unii oameni cu depresie usoara simt ca au parte de beneficii similare cu efectele luarii antidepresivelor. Totusi, sunatoarea poate avea efecte adverse daca este luata in combinatie cu alte medicamente, cum ar fi anticonvulsivele, anticoagulantele, antidepresivele sau pastile contraceptive.
Acizi grasi Omega-3 – studii inter-culturale au aratat in mod repetat ca in tarile in care acizii grasi omega 3 sunt consumati in mod regulat, cum ar fi Japonia, rata depresiei este mult mai mica. Omega 3 se afla in peste si anumite plante, cum ar fi semintele de dovleac, tofu si nuci.
Acupunctura – acest tratament functioneaza pe teoria conform careia de-a lungul corpului sunt traiectorii energetice. In eventualitatea unei boli, cum ar fi depresia, aceste traiectorii se blocheaza, oprind buna functionare a corpului. Ace fine sunt inserate in puncte energetice speciale de-a lungul corpului, deblocand energia si restaurand sanatatea..
Relaxare si respiratie – folosirea tehnicilor de relaxare si respiratie a ajutat oamenii sa faca fata anxietatii care insoteste depresia, incetinind ritmul cardiac si scazand presiunea arteriala si ritmul metabolic. Acestea aduc creierul in frecventa alpha, calmand organismul si dand posibilitatea de insanatosire.
Proteine, vitamina B, si serotonina – celulele creierului folosesc substanta chimica „serotonina” pentru a comunica cu oricare alta. Serotonina este compusa din amino-acizi care se afla in mancarurile bogate in proteine, cum ar fi carnea, pestele, ouale si unele tipuri de fasole. Mancarurile bogate in vitamine B (cum ar fi bananele sau avocado) va pot ridica starea de spirit, prin stimularea de producere de serotonina in corp
Mancaruri de evitat – unele mancaruri si bauturi pot da o stare temporara de euforie, dar aceasta este aproape intotdeauna urmata de o stare contrarie, pe masura ce efectul trece. De aceea, este bine sa evitati sa consumati prea mult alcool, cafeina, zahar si mancaruri bogate in grasimi, pentru a mentine un nivel al glicemiei echilibrat, evitand astfel suisuri si coborasuri..
Yoga, masaj, aroma-terapie – aceste terapii relaxante au ajutat la usurarea simptomelor de anxietate si depresie la unii oameni, desi efectul ar putea fi doar temporar
Terapii creative – miscarea fizica si muzica sunt cunoscute pentru efectele puternice asupra dispozitiei. Terapia prin dans/miscare are scopul de a face uz de dans intr-un mod terapeutic pentru exprimarea directa a starilor emotionale si cognitive. Scopul este de a imbunatati stima de sine, imaginea corporala, comunicarea si exprimarea, precum si pentru a ridica starea de spirit.
1. http://www.mentalhealth.org.uk/
5. American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV) 4th Edition, American Psychiatric Press Inc, Washington DC, USA 2000
6. Gene-environment interaction and the genetics of depression: Lesh J, Psychiatry Neuroscience 2004, Vol 29 p174-184
7. Paternal Depressive Symptoms and Child Behavioural or Emotional Problems in the United States. Paediatrics, Weitzman et al, 2011 Vol. 128
Diabetul este o boala cronica caracterizata prin secretia si eliberarea insuficienta a insulinei de catre pancreas sau utilizarea insuficienta a insulinei de catre tesuturi. Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans din pancreas. Insulina este singurul hormon al organismului cu actiune hipoglicemianta: el face ca glucoza din sange sa intre in celule, care o folosesc pentru producerea de energie.
Ca urmare a secretiei si eliberarii insuficiente a insulinei, glucoza ramane in fluxul de sange fara a fi transportata catre celule, ceea ce cauzeaza o gama larga de simptome, care, lasate netratate, pot duce la complicatii sau chiar la deces.
Diabetul este de doua feluri:
Diabetul de tip 1, sau insulinodependent, in care pancreasul nu mai secreta insulina sau secreta o cantitate foarte mica, insuficienta pentru a mentine glicemia in limitele normale, fiind necesara injectarea de insulina. Acest tip de diabet debuteaza de obicei la tineri.
Diabetul de tip 2 sau non-insulinodependent, in care secretia de insulina este scazuta sau exista o rezistenta periferica (a tesuturilor) la actiunea insulinei. Acest tip de diabet debuteaza la varste mai inaintate, de obicei dupa 50 ani, putand fi echilibrat prin dieta si/sau diverse medicamente antidiabetice orale. Pe parcursul evolutiei, diabetul de tip 2 poate deveni de tip 1, cand tratamentul medicamentos nu mai reuseste mentinerea glicemiei in limite normale, fiind necesara administrarea de insulina. Odata instalata boala, dureaza toata viata, nedescoperindu-se inca un tratament pentru vindecarea ei.
Majoritatea cazurilor de diabet 2 apar la oamenii supraponderali. Studiile arata ca riscul de a face diabet creste cu valori cuprinse intre 4.5% - 9% cu fiecare kilogram adaugat. Procentul populatiei care este obeza creste proportional cu deficienta crescuta a dietelor alimentare. Acesta este valabil in mod special in tarile dezvoltate, in care mancarea este bogata in zahar si grasimi saturate, iar stilul de viata este mai mult sedentar. In corelatie cu acest fapt, numarul oamenilor diagnosticati cu diabet de tip 2 este in continua crestere.
Diabetul este diagnosticat, de obicei, printr-un test de urina sau de sange. Testele de urina masoara nivelul de glucoza existent intr-o mostra de urina, dar acestea nu sunt definitive si trebuiesc urmate de un test de sange. Doua dintre testele de sange obisnuite pentru diagnosticarea diabetului sunt:
- Test determinare glucoza in sange pe nemancate, cunoscut si ca „Glicemie à jeun”: acest test masoara nivelul de glucoza in plasma sangelui dupa ce o persoana nu amancat minim opt ore.
- Test oral de toleranta la glucoza (TTGO): Se inghite o solutie cu glucoza dupa care se recolteaza sange la intervale regulate pentru a masura diferite nivele de glucoza si insulina.
Daca sunteti diagnosticat cu diabet de tip 2, puteti controla simptomele printr-o dieta alimentara sanatoasa, activitate fizica in mod regulat si monitorizarea nivelului glucozei in sange. Totusi, avand in vedere ca diabetul este o boala progresiva, este posibil sa aveti nevoie de medicamente, in cele din urma, pe langa schimbarea stilului de viata.
Diabetes mellitus, cunoscut in mod comun ca diabet, poate fi separat in doua categorii: diabet de tip 1 si diabet de tip 2.
Intr-un organism sanatos, nivelul de zaharuri (glucoza) din fluxul sangvin este reglat de un hormon numit insulina, care este produs de pancreas. Carbohidratii (amidon sau zahar) din mancare sau bautura sunt descompusi in glucoza, dupa digerare.
Insulina ajuta absorbtia glucozei din fluxul sangvin in celulele organismului, unde aceasta este transformata in energie.
In diabetul de tip 1 corpul nu poate produce insulina, prin urmare glucoza ramane in fluxul sangvin in loc sa fie absorbita de catre celule. Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit. Acest tip de diabet este mai putin intalnit si constituie in jur de 5 pana la 15 procente din toate cazurile de diabet.
Diabetul de tip 2 este mult mai frecvent si apare atunci cand pancreasul produce insulina, dar nu suficienta sau cand organismul este rezistent la insulina, asadar nu functioneaza normal. Diabetul de tip 2 poate fi prevenit si este de obicei asociat cu persoanele peste cincizeci de ani, supraponderale.
In Marea Britanie, aproximativ 2.5 milioane de oameni sunt diabetici, dintre care, in jur de 85 - 95 % au diabetes zaharat de tip 2. In plus, in Marea Britanie, mai mult de jumatate de milion de oameni au diabet, dar nu sunt constienti de acest fapt. In cadrul multor cazuri de diabet 2, acest fapt se datoreaza dezvoltarii graduale a simptomelor, astfel incat bolnavii se obisnuiesc cu ele. Simptomele pot include sete, oboseala, mancarimi ale pielii sau vedere incetosata. In alte cazuri, unii bolnavi pot sa nu manifeste niciun simptom.
Conform unui studiu recent, din ce in ce mai multi oameni sunt afectati de diabet zaharat: in 2005, 4.3% din populatia Marii Britanii avea diabet, in comparatie cu numai 2.8% in 1996.
La nivel global, diabetul afecteaza aproximativ 246 milioane de oameni, si asteptarile sunt ca acest numar sa creasca mai mult de 380 milioane pana in 2025. In prezent, diabetul de tip 2 este prezent in aproximativ 85% - 95% din toate cazurile de diabet.
S-a descoperit ca numarul persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 este in directa corelatie cu factorii de mediu: oamenii care fac parte dintr-o clasa socio-economica mai joasa, sau care nu au parte de conditii de trai decente sunt predispusi la a deveni diabetici, iar persoanele din cadrul comunitatilor cu minoritati etnice au un grad de risc de pana la 6 ori mai mare de a se imbolnavi.
Simptomele comune ale diabetului de tip 2 includ:
- Urinare excesiva: aceasta este rezultatul incercarii organismului de a scapa de excesul de glucoza din fluxul sangvin
- Sete excesiva: apare cand organismul incearca sa inlocuiasca fluidele pierdute in urma urinatului excesiv. De asemenea, poate sa apara deoarece corpul detecteaza nivele ridicate de zahar in sange.
- Foame constanta: deoarece glucoza nu poate fi absorbita de celule si transformata in energie, corpul incearca sa mareasca aportul de hrana.
- Pierdere inexplicabila in greutate: deoarece organimul nu poate folosi glucoza pentru energie, va descompune grasimea si proteinele.
- Letargie, somnolenta, sau epuizare: datorata faptului ca celulele nu primesc glucoza pentru a o transforma in energie.
Desi oamenii cu diabet de tip 1 si 2 manifesta simptome similare cu cele afisate mai sus, in cadrul diabetului de tip 2 simptomele pot fi mai putin evidente. In timp ce simptomele diabetului de tip 1 se pot dezvolta rapid, pe parcursul a catorva zile sau saptamani, cele aferente diabetului de tip 2 se dezvolta treptat sau pot fi absente in unele cazuri. Asta inseamna ca in multe situatii, diagnosticarea diabetului zaharat de tip 2 poate fi facuta la mai multi ani de la debutul bolii. De asemenea, oamenii cu diabet de tip 2 pot observa ca taieturile sau ranile se vindeca mai incet.
Daca luati pastile pentru diabet, sau doza de insulina este prea ridicata, prea multa glucoza va fi transportata din fluxul sangvin. Aceasta duce la un nivel scazut al concentratiei zaharului in sange, conditie cunoscuta ca hipoglicemie. Principalele simptome sunt:
- Lesin sau tremurat
- Transpiratie
- Furnicaturi in buze
- Foame
- Greata
- Iritabilitate
Daca hipoglicemia nu este tinuta sub control, poate duce la confuzie, vorbire incoerenta si, in cele din urma, la pierderea cunostintei.
Daca nivelul zaharului in sange creste prea mult datorita unei medicamentatii insuficiente – pastile sau insulina – puteti avea hiperglicemie. Simptomele acestei afectiuni sunt similare cu cele ale diabetului, dar pot fi mai grave si se desfasoara mult mai rapid. Principalele simptome ale hiperglicemiei includ:
- Sete excesiva
- Gura uscata
- Vedere incetosata
- Somnolenta
- Urinare frecventa
Daca nu este tratata, hiperglicemia poate duce, in cele din urma, la ketoacidoza diabetica, care se manifesta prin consumul grasimilor si proteinelor in locul glucozei, in incercarea organismului de a produce energie. Aceasta duce la o acumulare de acizi in organism, care, lasata netratata, poate duce la pierderea cunostintei si, in cele din urma, la deces.
Diabetul este o afectiune permanenta, pentru care inca nu s-a descoperit un remediu. In contrast cu diabetul de tip 1, cauzele celui de tip 2 sunt bine cunoscute, iar aparitia bolii poate fi prevenita.
Principalele cauze si factori de risc ai diabetului de tip 2 includ:
- Varsta
Dupa toate probabilitatile, diabetul de tip 2 afecteaza oamenii cu varsta de peste patruzeci, cincizeci de ani, gradul de risc crescand odata cu varsta. Din acest motiv, diabetul zaharat de tip 2 mai este cunoscut si ca diabetul cu debut la maturitate. - Istoricul familial
Daca un membru al familiei dumneavoastra a avut diabet, sunteti supus riscului de a face diabet, in mod special daca acea persona face parte din familia apropiata. - Categoria etnica
Unele etnii, printre care grupurile genetice africane sau asiatice, sunt predispuse la diabet mai mult decat alte grupuri etnice. - Greutatea
Diabetul de tip 2 este legat de obezitate, statisticile aratand ca in Marea Britanie, peste 80% din oamenii diagnosticati cu acesta sunt supraponderali. Un indicator de risc crescut in a face boala il reprezinta circumferinta taliei - pentru femei – 80 de cm sau mai mult, iar pentru barbati, circumferinta taliei de 94 de cm sau peste. La barbatii asiatici, cifra de risc este de 89 de cm sau peste.
Obezitatea este, de regula, rezultatul inactivitatii si al unei alimentatii nesanatoase, ceea ce insemna ca riscul sa faceti aceasta boala este cu atat mai mare cu cat nu luati parte la activitati fizice si nu aveti o dieta sanatoasa. Mari segmente ale populatiei devin obeze si predispuse la diabet datorita tiparelor de alimentatie nesanatoase, dezvoltate de societatea urbana moderna, cum ar fi consumul de mancare fast-food in locul consumului de fructe proaspete si legume, precum si lipsa unui stil de viata activ. - Alti factori de risc:
- Probleme ciculatorii, hipertensiune arteriala, nivel ridicat al colesterolului
- Atac de cord sau atac cerebral
- Femei insarcinate care au diabet gestational . Desi aceasta afectiune este temporara si apare fie in timpul sarcinii, fie dupa nasterea unui copil cu dimensiuni mari, poate creste riscul de a face diabet de tip 2 intr-un anumit punct al vietii.
- Femei supraponderale care au sindrom ovarian polichistic.
In general, bolnavii de diabet de tip 2 au o durata de viata mai scurta cu 5 pana la 10 ani comparativ cu cei care nu au aceasta boala. Cel mai obisnuit efect pe termen lung al diabetului de tip 2 este lezarea vaselor de sange.
Datorita acesteia, diabeticii sunt predispusi unui risc de doua ori mai mare de a face o boala cardiovasculara, care poate rezulta in artere blocate, si, in cele din urma, poate duce la un atac cerebral sau la un atac de cord. Principala cauza de deces la bolnavii de diabet de tip 2 este o boala cardiovasculara si complicatiile asociate.
In afara deteriorarii vaselor de sange, diabetul cronic poate duce si la urmatoarele complicatii:
- Probleme oculare, incluzand desprinderea retinei, retinopatie diabetica, glaucom sau cataracta
- Probleme cu picioarele: Acestea se datoreaza, in primul rand, problemelor circulatorii, care pot da infectii la nivelul pielii sau deformari ale piciorului. Deoarece diabetul poate vatama nervii, este posibil sa nu simtiti o rana a piciorului pana cand nu apare o inflamatie sau o infectie.
- Disfunctie erectila
- Infectii fungice ale pieli, organelor genitale feminine si tractului urinar
- Imbolnavirea rinichilor, cunoscuta si sub numele de nefropatie diabetica
- Deteriorarea nervilor, cunoscuta ca neuropatie diabetica
Complicatiile pe termen lung ale diabetului variaza in functie de dezechilibrul nivelului concentratiei de zahar in sange. In general, cu cat nivelul zaharului in sange este mai aproape de normal, cu atat mai mult este posibil sa nu aveti afectiuni pe termen lung. In plus, daca veti contracara alti factori de risc (cum ar fi mancatul in exces sau lipsa exercitiului fizic), riscul de a face complicatii va fi si mai redus.
Unul dintre efectele pe termen lung cel mai dificil de acceptat este faptul ca boala este pe viata. In cele mai multe cazuri, aceasta inseamna ca va trebui sa ajustati stilul de viata in permanenta pentru a preveni inrautatirea bolii sau pentru a minimaliza riscul unor complicatii.
In mod incredibil, aproape 80% dintre cazurile de diabet de tip 2 pot fi prevenite printr-o alimentatie sanatoasa si activitate fizica sustinuta. Chiar daca luati medicamente pentru diabet, pentru a tine sub control nivelul concentratiei zaharului in sange, urmatoarele indicatii ar trebui urmate:
- Faceti miscare in mod regulat, fara exceptii sau scuze
- Beti mult apa pentru a va hidrata in mod corespunzator
- Odihniti-va cat se poate de mult
- Dieta ar trebui sa contina cinci mese pe zi, mici, dar bogate in nutrienti, mai degraba, decat trei mese copioase pe zi
- Concentrati-va in a tine sub control nivelului zaharului in sange, asadar si nivelul energiei pe parcursul unei zile
- Mancati mancare proaspata si sanatoasa si evitati mancarea fast-food, care are un continut ridicat de grasimi si zahar
Pricipalul tratament pentru diabetul de tip 2 este o dieta alimentara sanatoasa si exercitii fizice regulate pentru ca principalul obiectiv sa fie atins – si anume mentinerea concentratiei de zahar in sange la nivel normal. Totusi, diabetul este o boala progresiva, ceea ce inseamna ca odata cu trecerea timpului va fi nevoie sa luati medicamente, complementar schimbarilor de dieta si de stil de viata. Ati putea avea nevoie de medicamente pentru diabet chiar daca nu aveti simptome sau aveti numai unele simptome ale bolii, pentru a preveni agravarea ei si pentru a va proteja de complicatii pe termen lung.
In mod normal, la bolnavii de diabet de tip 2 se face o masurare a nivelului concentratiei de zahar in sange la fiecare doua si sase luni printr-un test HbA1c . Acest test se face de catre un doctor sau asistenta si masoara nivelul de hemoglobulina glicozilata (HbA1c) in sange, pentru a stabili nivelele medii ale concentratiei de zahar din sange din ultimele doua luni. Nivelele normale de HbA1c sunt intre 6.5% si 7.5% si orice valoare peste sau sub acest procentaj poate insemna ca este necesara schimbarea dozajului medicamentatiei.
Principalele tipuri de medicamentatie folosite pentru tratarea diabetului de tip 2 sunt:
- Inhibatori de alfa-glucozidaza: scad absortia zaharului din intestin, ceea ce duce la un nivel mai scazut al glucozei, dupa masa.
- Biguanide: incetinesc rata de producere a glucozei de catre ficat, ceea ce, la randul sau, duce la scaderea nivelului glucozei in fluxul sangvin.
- Metilglinide: stimuleaza pancreasul in a produce mai multa insulina in raport cu nivelul glucozei in sange.
- Sulfoniluree: stimuleaza pancreasul in a produce mai multa insulina.
- Tiazolidindione: imbunatatesc eficienta insulinei prin cresterea responsivitatii celulelor la insulina. Aceste medicament este folosit in mod frecvent in cazurile de diabet de tip 2 rezistent la insulina.
Ar putea fi necesar sa luati o combinatie de doua sau mai multe dintre aceste medicamente, pentru a scadea nivelul de glucoza in sange, in functie de tipul si gravitatea diabetului. Daca exista o schimbare subita in nivelul zaharului in sange, bolnavii de diabet de tip 2 pot fi tratati cu urmatoarele medicamente:
- Glucagon: se administreaza o injectie cu glucagon pentru a ridica valorile concentratiei de zahar in sange, in cazul unei caderi subite a acesteiea, care provoaca hipoglicemie.
- Insulina: injectiile cu insulina se administreaza pentru a scadea valorile concentratiei de zahar in sange, in cazul unei cresteri subite a acesteia, care provoaca hiperglicemie. Insulina se administreaza prin injectare, deoarece sub forma de tableta este distrusa de sucurile digestive din tractul digestiv.
3. http://www.diabetes.org.uk/
4. http://www.diabetes.nhs.uk/#
8. http://jech.bmj.com/content/early/2009/02/24/jech.2008.080382.abstract
10. http://www.america.gov/st/healthenglish/2008/April/20080410113749liameruoy0.5424921.html
11. http://www.who.int/diabetes/en/
12. http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000313.htm
Insuficienta cardiaca inseamna ca inima nu pompeaza sange in organism la parametri normali. Poate surveni ca urmare a numerosi factori, iar daca este lasata netratata, poate cauza complicatii serioase, precum un atac de cord sau atac cerebral.
Insuficienta cardiaca afecteaza, in mod obisnuit, oamenii de saizeci si cinci de ani sau peste, varsta medie pentru suferinzii de insuficienta cardiaca fiind in jur de saptezeci si cinci de ani. Are o preponderenta foarte mare la persoanele de peste saptezeci si cinci de ani: de exemplu, in Marea Britanie, in jur de 190 din fiecare 1000 de oameni peste saptezeci de ani sufera de aceasta afectiune. In Statele Unite sunt aproximativ cinci milioane de bolnavi, care rezulta anual in circa 300,000 de decese. In plus, in jur de 550,000 de cazuri noi sunt diagnosticate anual. In Europa, in jur de 14 milioane de oameni sufera de insuficienta cardiaca, iar la nivel global, afecteaza 2% din populatie. Per ansamblu, pentru toate grupele de varsta, barbatii sunt predispusi mai mult decat femeile la a se imbolnavi de insuficienta cardiaca.
Insuficienta cardiaca este mai frecventa in tarile vestice, in principal datorita faptului ca:
- Pacientii cu boli cardiovasculare primesc tratamente mai bune, ceea ce le permite sa traiasca mai mult. Cu cat pacientii traiesc mai mult, cu atat mai uzat va fi muschiul cardiac, ceea ce duce la un risc crescut de vatamare sau de proasta functionare – cum ar fi insuficienta cardiaca
- Per total, populatia imbatraneste ca urmare a cresterii calitatii vietii. Deoarece insuficienta cardiaca este in mod tipic o boala a batranetii, exista un numar crescut de oameni care sufera de aceasta afectiune.
Insuficienta cardiaca poate afecta fie partea stanga, fie cea drepta, fie ambele parti ale inimii, ceea ce la randul lor vor determina simptomele bolii.Alti factori care determina gravitatea bolii includ varsta, istoricul familial si starea generala de sanatate.
Insuficienta cardiaca poate fi tratata in mod eficient prin combinarea medicatiei cu schimbari ale stilului de viata; asadar, chiar daca aveti aceasta afectiune, puteti duce o viata relativ normala si lunga.
Inima este alcatuita din patru camere – doua superioare – numite atrii, si doua inferioare, numite ventricule. Inima insasi este facuta dintr-un tesut muscular special care se contracta la fiecare impuls electric trimis prin el. Aceasta contractie musculara este cunoscuta ca bataie a inimii. Impulsul electric incepe aproape de partea de sus a inimii, iar apoi circula in jos prin atrii, care se contracta si pompeaza sange in ventricule. De acolo, impulsul se raspandeste mai departe prin ventricule, care la randul lor se contracta si pompeaza sange in arterele care se ramifica din inima.
In mod normal, o cantitate anume de sange intra in inima cu fiecare bataie, pentru a fi mai apoi pompata catre tot corpul prin intermediul vaselor de sange. Daca aveti insuficienta cardiaca, inima dumneavoastra nu este capabila sa pompeze suficient sange prin ea si prin organism. In unele cazuri, inima poate sa nu pompeze tot sangele in afara ei, pe masura ce bate. Aceasta incapacitate de a transporta sangele in organism cauzeaza acumulare de lichid si pot sa apara umflaturi in diferite parti ale corpului.
Sangele transporta cantitati vitale de oxigen si nutrienti catre celule. Daca aveti insuficienta cardiaca, celulele nu primesc destul sange, iar pentru o buna functionare au nevoie de suficient oxigen si nutrienti. Aceasta rezulta in oboseala, datorata efortului depus de inima in incercarea de a face sa circule cantitate de sange necesara organismului.
Insuficienta cardiaca cronica se datoreaza lezarii muschiului cardiac. Sunt trei tipuri majore ale acestei afectiuni:
- Insuficienta cardiaca sistolica: „Sistolica” se refera la perioada din ritmul cardiac in care inima pompeaza sau se contracta. Acest tip de insuficienta cardiaca inseamna ca inima nu este capabila sa pompeze sange in organism la parametri normali. Acest tip de insuficienta este cea mai frecventa dintre cele trei tipuri.
- Insuficienta cardiaca diastolica: „Diastolica” se refera la perioada din ritmul cardiac in care inima face un repaus intre contractii. Acest tip de insuficienta este mai putin obisnuit decat cea sistolica si are loc atunci cand inima nu se poate relaxa normal intre contractii. Aceasta inseamna ca nu se poate umple cu suficient sange.
- Insuficienta cardiaca mixta: Aceasta este o combinatie intre cele doua tipuri enumerate mai sus, in care inima nici nu se poate umple corespunzator, nici nu poate pompa cantitatea optima de sange catre corp.
Cele mai comune trei cauze are insuficientei cardiace sunt:
- Dificultate in respiratie: Datorata unei acumulari de sange in plamani, care impiedica fluxul normal de oxigen
- Oboseala: Cauzata de un deficit al cantitatii sangelui pompat de inima catre muschi, precum si datorita faptului ca inima lucreaza mai mult pentru a pompa aceeasi cantitate de sange
- Glezne/Picioare umflate: Datorita unei acumulari de lichid in diferite parti ale corpului, care nu poate fi indepartat printr-un flux normal al sangelui
Deoarece simptomele insuficientei cardiace sunt relative si ar putea fi rezultatul altor afectiuni medicale, se vor efectua teste pentru a confirm diagnosticul. Cele mai obisnuite teste sunt:
- Teste de urina si sange: Acestea verifica starea fiziologica si biochimica, precum si buna functionare a ficatului
- Radiografii toracice: Aceasta verifica daca inima este marita, ceea ce inseamna ca este suprasolicitata. De asemenea verifica daca exista lichid in plamani, care ar putea insemna ca inima nu pompeaza suficient sange in corp, la parametri normali.
- Electrocardiograma (EKG): Acest test utilizeaza mici discuri metalice adezive – electrozi – care sunt fixate pe piele pentru a inregistra impulsurile electrice produse de inima cand bate. EKG-ul va arata anormalitatile in ritmul cardiac, care pot fi primul indicator ca una sau mai multe parti ale inimii sunt lezate sau suprasolicitate.
- Ecocardiograma: Acesta este un test cu ultrasunete care vizeaza contractiile inimii. Analiza ofera o imagine in miscare a inimii datorita valurilor de sunet de inalta frecventa care ricoseaza dinspre inima inspre aparat.
Gravitatea semnelor si simptomelor insuficientei cardiace poate varia in timp, dar daca afectiunea este monitorizata indeaproape, medicatia poate controla simptomele indeajuns pentru a evita spitalizarea.
Este un fapt normal pentru toata lumea ca inima sa-si piarda din abilitatile de a pompa sange in mod eficient in organism odata cu imbatranirea. Insuficienta cardiaca este o afectiune serioasa a inimii. De obicei, o afectiune medicala pre-existenta provoaca insuficienta cardiaca, fie prin vatamarea inimii, fie prin suprasolicitarea acesteia.
Cele mai obisnuite afectiuni medicale pre-existente care pot cauza insuficienta cardiaca includ:
- Boala coronariana: Arterele care alimenteaza inima - coronare – se ingusteaza si devin mai fragile datorita depunerilor de colesterol si lipide. Acest fapt limiteaza cantitatea de sange care poate circula prin ele, ceea ce duce, in cele din urma, la lezarea muschiului cardiac. In plus, tesutul cardiac sanatos , normal alimentat, trebuie sa lucreze mai mult pentru a pompa aceeasi cantitate de sange.
- Atacul de cord: Are loc cand o artera care alimenteaza inima cu sange se blocheaza, privand inima de elemente vitale – oxigen si nutrienti. Aceasta lezeaza partial muschiul cardiac si poate duce la formarea de tesut cicatrizat. Astfel,tesutul cardiac sanatos trebuie sa lucreze mai mult pentru a functiona la acelasi nivel.
- Hipertensiune arteriala: Inima trebuie sa lucreze mai mult pentru a pompa aceeasi cantitate de sange atunci cand tensiunea in vasele de sange este prea mare. Daca nu este controlata, hipertensiunea poate creste riscul de a face insuficienta cardiaca de doua sau chiar de trei ori.
- Valve cardiace anormale: valvele sunt ca niste usi ce separa atriile de ventricule si ventriculele de vasele de sange ce ies din inima. Problemele cu valvele anormale pot fi rezultatul unei boli, ori al un defect din nastere. Daca aceste valve nu se deschid sau inchid complet in timpul fiecarei batai, inima trebuie sa lucreze mai mult pentru a pompa aceeasi cantitate de sange.
In unele cazuri, insuficienta cardiaca poate sa apara din afectiuni care nu au legatura cu inima, cum ar fi un virus sau un defect din nastere, pe cand, in alte cazuri, cauzele sunt necunoscute. In afara cauzelor enumerate mai sus, alte cauze pentru insuficienta cardiaca pot include:
- Imbolnavirea pericardului, tesutul care inveleste inima
- Boala muschiului cardiac – cum ar fi cardimiopatia
- Consum excesiv de alcool pe o perioada lunga de timp
- Consum excesiv de droguri, cum ar fi narcoticele ilegale si unele tipuri de chimioterapie
- Infectii virale
- Ritm neregulat al batailor inimii - cunoscut ca aritmie
- Alte afectiuni care nu sunt legate de inima, cum ar fi anemia, tiroida superactiva si boala Paget
Insuficienta cardiaca este o boala cronica, ceea ce inseamna ca, de obicei, se agraveaza de-a lungul timpului. Desi insuficienta cardiaca poate pune viata in pericol, perspectiva pe termen lung difera in functie de varsta, gravitatea simptomelor si starea de sanatate generala. In general, cu cat este mai grav cazul dumneavoastra de insuficienta cardiaca, cu atat mai grave vor fi simptomele.
In multe cazuri, simptomele raman constante de-a lungul lunilor sau anilor, inainte sa se inrautateasca. Perspectiva pe termen lung s-a imbunatatit considerabil in ultimii anii, datorita imbunatatirii cunostiintelor despre boala, precum si datorita imbunatirii medicamentelor care trateaza afectiunea.
Daca insuficienta cardiaca se agraveaza progresiv, incapacitatea inimii de a pompa sange in mod eficient ar putea interfera, in cele din urma, cu viata de zi cu zi, si s-ar putea ajunge la punctul in care sa nu mai puteti avea grija de dumneavoastra. In aceste cazuri, veti avea nevoie de ajutor sau va trebui sa va internati intr-un spital. Daca este lasata netratata, insuficienta cardiaca poate deveni extrem de grava si poate fi fatala.
In momentul in care se face diagnosticarea cu insuficienta cardiaca, cel mai probabil inima a pierdut deja abilitatea de a pompa sange in mod eficient. Inainte ca simptomele sa fie simtite sau observate, inima a compensat aceasta pierdere a capacitatii prin:
- Marire: pentru a permite camerelor inimii sa se contracte mai puternic si sa pompeze mai mult sange
- Cresterea masei musculare: Celulele care sunt responsabile pentru contractii se maresc, pentru a permite inimii sa pompeze mai puternic intr-un timp mai scurt
- Rapiditatea pomparii: Aceasta permite inimii sa poata mari cantitatea de sange pompata in organism.
Cand o persoana are insuficienta cardiaca, restul corpului va compensa prin:
- Constrictia vaselor de sange: Pentru a ridica presiunea sangelui compensand astfel lipsei capacitatii normale a inimii de pompare
- Redirectionarea sangelui: Corpul redistribuie sangele de la partile corpului mai putin importante, cum ar fi mainile si picioarele, pentru ca acesta sa circule mai mult spre organele vitale, incluzand inima si creierul
Desi aceste masuri ajuta initial circulatia, nu rezolva problema de fond. Din cauza aceasta, multi oameni nu sunt constienti ca au insuficienta cardiaca decat peste mai multi ani, atunci cand afectiunea a avansat la un punct in care simptomele pot fi observate.
Insuficienta cardiaca poate provoca depresie si anxietate, ca rezultat al confruntarii aspectelor psihologice ale acestei afectiuni cronice. Deteriorarea relatiilor familiale si pierderea abilitatii de a genera venituri datorita incapacitatii de munca pot cauza anxietate sau depresie.
Desi leziunile inimii nu pot fi reparare, tratamentul pentru insuficienta cardiaca poate ajuta la tinerea sub control a afectiunii. Daca ati fost diagnosticat cu aceasta afectiune, va trebui sa faceti controale in mod regulat, de la fiecare sase luni la fiecare doua saptamani, in functie de cat de stabila este starea dumneavoastra. In plus, va puteti monitoriza simptomele si veti anunta doctorul in cazul in care intervin schimbari.
Schimbari ale stilului de viata
Prin adoptarea unui stil de viata sanatos va puteti ajuta inima, aceasta putand functiona mai eficient; va puteti imbunatati durata si calitatea vietii si incetini progresia bolii. 4 Cateva indicatii pentru un stil de viata sanatoasa cuprind cele de mai jos:
- Renuntati la fumat
- Consumati mai putina sare
- Consumati alcool cu moderatie
- Faceti exercitii fizice in mod regulat
- Mentineti o dieta alimentara echilibrata care sa contina putine grasimi saturate
- Evitati gripa si alte infectii
- Mentineti o greutate normala
- Monitorizati cantitatea de lichide pe care le beti zilnic. Daca inima este slabita, un consum prea mare de lichide poate mari efortul inimii de a pompa sange. Oamenii cu simptome grave sunt sfatuiti sa limiteze aportul de lichide.
Tratamentul medicamentos
Pe langa schimbarea stilului de viata, insuficenta cardiaca poate fi tratata cu medicamente. Cele mai obisnuite medicamente pentru aceasta sunt:
- Diureticele: Acestea sunt cele mai obisnuite medicamente pentru insuficienta cardiaca. Diureticele actioneaza prin inlaturarea apei si sarii din rinichi. Astfel ajuta la usurarea umflarii gleznelor si a respiratiei, precum si la scaderea tensiunii arteriale. Cele mai comune tipuri de diuretice sunt diureticele de ansa, tiazidice, si economizatoare de potasiu.
- Inhibatorii ACE: ajuta inima sa pompeze mai mult sange prin relaxarea arterelor.
- Beta-blocante: Acestea sunt prescrise de obicei dupa ce ati inceput cu un diuretic si un inhibator ACE. Desi sunt un medicament obisnuit in tratarea insuficientei cardiace, nu sunt indicate pentru persoanele care sufera de astm.
- Inhibitori ai curentului If: scad numarul de batai ale inimii si astfel inima se umple mai bine si pompeaza mai mult sange in organism
- Anticoagulante: Acestea subtiaza sangele si previn formarea de cheaguri. Pot fi prescrise pentru a scadea riscul de atac cerebral ce ar putea rezulta datorita insuficientei cardiace.
- Medicamente antiplachetare: Deoarece insuficienta cardiaca va creste riscul de atac cerebral sau atac de cord, medicamentele antiplachetare sunt prescrise uneori pentru a stopa actiunea trombocitelor de a forma cheaguri in sange.
Chirurgie
Cateodata insuficienta cardiaca nu poate fi tratata medicamentos. In unele cazuri, pot fi implantate in corp dispozitive cum ar fi pacemakere, defribilator cardioverter si dispozitive de asistare a ventriculului stang, pentru a stimula un ritm cardiac puternic si normal. Implantarea acestor dispozitive se face chirurgical.
Daca aveti insuficienta cardiaca grava, o optiune o poate reprezenta si un transplant de cord.
Totusi, aceasta operatie depinde de circumstante individuale, precum si de disponibilitatea unui donator compatibil.
1. http://www.patient.co.uk/health/heart-failure
3. http://www.nhs.uk/conditions/Heart-failure/Pages/Introduction.aspx
Desi presiunea (tensiunea) sangelui este un factor esential in functionarea normala a sistemului circulator, o presiune ridicata poate fi periculoasa. Desi presiunea poate sa creasca sau sa scada de-a lungul zilei datorita unor factori diferiti, presiunea ridicata (cunoscuta ca hipertensiune) este diagnosticata atunci cand presiunea este ridicata in mod constant de-a lungul unei perioade de cateva saptamani.
Hipertensiunea arteriala poate fi periculoasa deoarece solicita inima si vasele de sange, ceea ce poate duce la afectarea acestora. Daca nu este tratata, hipertensiunea se poate agrava, cauzand afectiuni grave, cum ar fi boli cardiovasculare, atac cerebral, insuficienta cardiaca, imbolnavirea rinichilor sau orbire.
Hipertensiunea este o afectiune obisnuita in lume, afectand circa 40% din populatie. 2 In Statele Unite, unul din trei adulti are hipertensiune, ceea ce inseamna aproximativ 73.6 milioane de oameni. La nivel global, boala afecteaza 1 din patru persoane, atat din natiunile dezvoltate cat si din cele in curs de dezvoltare. In mod actual, aproximativ 1 miliard de oameni din toata lumea sufera de hipertensiune, iar acest numar se asteapta a crestea la 1.56 miliarde pana in 2025.
Aparitia hipertensiunii arteriale este rareori rezultatul unui singur factor, si se crede a fi legata de stilul de viata si istoricul genetic. Daca cineva in familia dumneavoastra sufera de hipertensiune arteriala sau daca aveti un stil de viata nesanatos, aveti un factor de risc ridicat de a capata aceasta afectiune. De asemenea, se crede ca probabilitatea de a face hipertensiune arteriala este legata de varsta si are preponderenta in cadrul anumitor grupuri etnice, incluzand oameni cu origini in Africa – Marea Caraibilor si din Asia de Sud (India, Pakistan si Bangladesh).
Deoarece adeseori simptomele nu sunt evidente, majoritatea oamenilor nu sunt constienti ca au aceasta afectiune. In mod normal, singurul mod de a confirma ca aveti hipertensiune arteriala consta intr-o verificare cu un tensiometru. Boala este numita „un ucigas silentios” datorita faptului ca nu se face observata si are in schimb un potential fatal.
Desi sunt exceptii rare, in acest moment nu exista un remediu pentru hipertensiune. Desi tratamentul are de obicei succes in scaderea presiunii sangelui la cote normale, afectiunea se va agrava din nou, daca este oprit. Din acest motiv tratamentul este permanent si de lunga durata si presupune sa va luati medicamentele si sa alegeti un stil de viata sanatos. De asemenea va trebui sa va monitorizati tensiunea in mod regulat, pentru a va asigura ca valorile nu cresc la nivele anormale, chiar in timpul tratamentului.
Inima este un organ muscular important care asigura oxigen si nutrienti fiecarei celule din corp prin sistemul circulator. Acesta este compus dintr- o retea complexa de vase de sange. Arterele alimenteaza corpul cu sange bogat in oxigen, iar venele preiau sangele dezoxigenat si-l aduc inapoi la inima, pentru reciclare. Sangele transporta si un deseu – bioxidul de carbon – catre plamani, care este expirat apoi in aer.
Pe masura ce sangele este pompat prin spatiul ingust al vaselor de sange, se produce o rezistenta contra peretilor vaselor de sange – aceasta este numita presiune a sangelui (tensiune). Daca aveti hipertensiune, inima trebuie sa lucreze mai mult pentru a pompa sange prin corp, ceea ce solicita atat inima, cat si vasele de sange. Hipertensiunea pulmonara este un tip de hipertensiune care afecteaza arterele ce alimenteaza plamanii. Daca nu este tratata, hipertensiunea va duce la slabirea muschiului cardiac sau la lezarea arterelor, ambele ducand la complicatii care pun viata in pericol.
Factori multipli pot afecta tensiunea arteriala, cum ar fi varsta, starea inimii, emotiile, activitatea si medicamentele pe care deja le luati. Din acest motiv, o masurare a tensiunii care arata valori ridicate nu inseamna ca aveti aceasta afectiune –sunt necesare testari multiple pe parcursul catorva saptamani, pentru a fi corect diagnosticata. 5 Daca valorile tensiunii sunt ridicate de-a lungul perioadei de testare, este posibil sa fiti diagnosticat cu hipertensiune arteriala.
Tensiunea se masoara, de obicei, cu un stetoscop si cu un dispozitiv numit sfigmomanometru, care consta dintr-o manseta pentru brat, un cadran, o pompa si valva. 6 Aceasta masuratoare se face, de obicei, dupa ce v-ati odihnit confortabil pentru cel putin cinci minute. 6 Se folosesc doua masuratori pentru a evalua tensiunea:
- Tensiunea sistolica: Aceasta reprezinta presiunea in vasele de sange in timpul bataii inimii
- Tensiunea diastolica: Aceasta reprezinta presiunea in vasele de sange in timpul in care inima se relaxeaza intre batai
O masurare a tensiunii va fi data de relatia intre aceste doua numere, masurate in milimetri de mercur (mmHg), in care tensiunea sistolica va fi data de primul numar, iar cea diastolica de cel de-al doilea numar. Ca exemplu, o masurare a tensiunii de 120/80mmHg inseamna ca aveti tensiunea sistolica de 120 milimetri de mercur, iar cea diastolica de 80 milimetri de mercur.
Sunt patru niveluri ale tensiunii folosite de catre doctori pentru a diagnostica aceasta afectiune:
- Tensiune normala mai putin de 120/80mmHg
- Pre-hipertensiune: 120-139/80-89 mmHg
- Tensiune stadiul 1: 140-159/90-99 mmHg
- Tensiune stadiul 2: 160 +/100 + mmHg
Daca tensiunea arteriala este la nivelul pre-hipertensiunii sau mai sus, ar trebui sa consultati un doctor.
Hipertensiunea arteriala nu are simptome specifice, de obicei, ceea ce inseamna ca ati putea avea hipertensiune de multa vreme si sa nu stiti. Daca nu este verificata, hipertensiunea arteriala poate vatama inima sau vasele de sange, ceea ce ar putea duce la probleme grave, cum ar fi o boala cardiovasculara, atac cerebral sau imbolnavirea rinichilor.
Singurul mod de a sti cu siguranta daca sunteti hipertensiv este sa va masurati tensiunea, Daca aveti o ruda apropiata care are hipertensiune, sau care are probleme de sanatate, cum ar fi obezitatea, ar trebui sa aveti grija sa va masurati tensiunea in mod regulat, chiar daca va simtiti bine.
Ati putea avea simptome doar cand valorile sunt foarte ridicate, la 180/110 mmHg. Daca tensiunea ajunge la acest nivel, ati putea simti urmatoarele:
- O durere de cap care dureaza pentru cateva zile
- Greata
- Ameteala
- Somnolenta
- Vedere incetosata
- Sangerari nazale
- Palpitatii
- Dificultati in respiratie
Daca simtiti simptome de aceasta natura pe care nu vi le puteti explica, ar trebui sa cautati consultanta medicala cat mai curand posibil.
In cazul unei crize hipertensive, tensiunea s-ar putea ridica la valori extrem de mari, fara ca dumneavoastra sa simtiti vreun simptom. Cand aceasta se intampla, presiunea sangelui este destul de mare pentru a vatama organele si are potential fatal. In aceste cazuri, este de maxima importanta sa va scadeti tensiunea la cote normale cat mai curand posibil pentru a preveni complicatii majore ale organelor.
Daca hipertensiunea arteriala nu este tratata, sau daca va opriti din medicamente, puteti risca o criza hipertensiva. Desi aceastea sunt rare, sunt extrem de periculoase, deoarece pot vatama grav organele, uneori in mor ireversibil. Simptomele unei crize hipertensive includ:
- Schimbari in starea mentala, cum ar fi confuzia sau coma
- Sangerari in creier
- Insuficienta cardiaca
- Durere in piept
- Lichid in plamani
- Atac de cord
- Anevrism
Daca ati fost diagnosticat cu hipertensiune, ar trebui sa va faceti un control in mod regulat. Pentru adulti, tensiunea se verifica cel putin odata la cinci ani, in mod special daca aveti factori de risc. Un doctor de familie, asistenta sau un farmacist va poate masura tensiunea, sau puteti face asta singuri, daca aveti un tensiometru acasa.
In mod contrar parerii populare, hipertensiunea nu este cauzata de o stare de nervozitate, ci isi are originile in stilul de viata si/sau factori genetici, iar in unele cazuri, datorita unei afectiuni pre-existente.
Sunt doua clasificari pentru hipertensiunea arteriala: hipertensiune primara si secundara.
Hipertensiune primara
Majoritatea cazurilor de hipertensiune arteriala pot fi clasificate ca primare sau esentiale. In aceste cazuri, cauza nu este cunoscuta, totusi este adeseori legata de stilul de viata si factori ereditari.
Stilul de viata poate contribui la dezvoltarea afectiunii, printre factori numarandu-se:
- O dieta alimentara ne-echilbrata
- O dieta alimentara bogata in sare
- Lipsa exercitiului fizic regulat
- Obezitate
- Consum excesiv de alcool
- Consum excesiv de cafeina
Acesti factori pot contribui la constrictia arterelor, un volum mai mare de sange decat normal fiind astfel pompat prin vasele de sange, iar inima poate bate mai rapid si cu mai multa forta decat normal. Acestea cauzeaza rezistenta in peretii arteriali ceea ce duce la hipertensiune.
De asemenea, pe masura ce imbatraniti, efectele cumulative ale unui stil de viata nesanatos pot duce la cresterea tensiunii.
Factorii genetici pot fi cauzele hipertensiunii primare, dar, din pacate, acestia nu pot fi controlati. Factori genetici care ar putea contribui includ:
- Originea etnica: oamenii din Africa- Marea Caraibilor si comunitatile din Asia de Sud au un risc mai mare de a face hipertensiune
- Istoric familial: sunteti supus unui risc crescut daca alti membri ai familiei dumneavoastra deja au aceasta afectiune
Hipertensiunea secundara
Hipertensiunea arteriala secundara constituie aproximativ 5% din toate cazurile de hipertensiune, si este rezultatul unei alte afectiuni sau cauze. Acestea includ:
- Boala sau infectie a rinichilor
- Artere ingustate
- Afectiuni hormonale, cum ar fi sindromul Cushing, in care steroizii sunt produsi in exces
- Afectiuni ale tesuturilor, cum ar fi lupus, in care sistemul imunitar ataca tesuturile sanatoase
- Medicamente cum ar fi contraceptivele orale sau anumite tipuri de analgezice
- Consumul de stimulante ilegale, cum ar fi cocaina, amfetaminele, sau metamfetaminele
In aceste cazuri, tratarea afectiunii de fond ar trebui sa determine revenirea tensiunii arteriale la cote normale.
Majoritatea complicatiilor datorate hipertensiunii arteriale sunt legate de sistemul circulator, ca rezultat al suprasolicitarii inimii si a vaselor de sange. Pe termen lung, aceasta solicitare poate afecta si alte organe importante, ceea ce poate duce la complicatii cu potential fatal. Asfel, este important sa va mentineti tensiunea arteriala la nivele rezonabile, mai ales daca ati fost deja diagnosticat cu hipertensiune.
Cele mai frecvente complicatii care deriva din hipertensiune sunt:
- Ateroscleroza: Prin solicitarea excesiva a vaselor de sange, hipertensiunea arteriala poate avea ca rezultat constituirea de placi (deseuri celulare cum ar fi colesterol, lipide, calciu si fibrina) pe peretii interiori ai vaselor de sange. Aceasta duce la o afectiune cunoscuta ca arteroscleroza. 6 In aceste cazuri, arterele ingustate limiteaza sau blocheaza fluxul sangvin catre muschiul cardiac, si astfel se priveaza inima de oxigen. Este o afectiune grava, care, netratata, poate duce la atac de cord sau atac cerebral.
- Atac cerebral sau atac de cord: Daca o placa de aterom se rupe, sau se rupe vasul de sange, se formeaza un cheag. Daca acesta blocheaza fluxul de sange catre creier poate duce la un atac cerebral. Daca blocheaza fluxul catre inima, poate cauza un atac de cord.
- Anevrism: apare cand vasele de sange sunt atat de slabite incat o parte din peretele vasului de sange se „umfla” sau se bombeaza. Cele mai frecvente locatii ale unui anevrism includ artera principala care duce sangele de la inima(aorta), artere din creier, picioare, intestine si arterele care duc la splina.
- Boala a rinichilor: hipertensiunea poate leza vasele mici de sange din rinichi, ceea ce poate afecta capacitatea rinichilor de a excreta in mod normal deseurile. Aceasta poate cauza o serie de simptome, printre care:
- Oboseala
- Retentia apei ce duce la umflarea gleznelor, picioarelor sau mainilor
- Dificultati in respiratie
- Sange si/ sau proteine in urina
- Un impuls de a urina, in special in timpul noptii
- Mancarimi ale pielii - Dementa vasculara: Hipertensiunea arteriala poate face ca vasele de sange care alimenteaza creierul sa se ingusteze sau sa se deterioreze. Daca creierul nu este alimentat cu suficient oxigen in cazul unui atac cerebral, celulele creierului ar putea fi vatamate, ceea ce afecteaza memoria, procesul de gandire sau limbajul. Aceasta afectiune este numita dementa vasculara.
- Boli ale ochilor: Hipertensiunea arteriala poate afecta capilarele (vase mici de sange) din retina, ce pot duce la o privare de oxigen a tesutului ocular, ceea ce provoaca imbolnavirea ochiului.
Deoarece in momentul actual hipertensiunea arteriala nu poate fi vindecata, tratamentul pentru hipertensiune se administreaza, de obicei, pe termen lung, avand ca prim obiectiv scaderea tensiunii, iar apoi mentinerea acesteia la cote normale.
Unul dintre cele mai bune tratamente ale hipertensiunii arteriale este adoptarea unui stil de viata sanatos, ceea ce va duce in mod firesc la scaderea si mentinerea tensiunii la nivele normale. Adoptarea unui stil de viata sanatos presupune exercitii fizice regulate, o dieta alimentara echilibrata, cu putina sare, consum moderat de cafeina si alcool, precum si un stil de viata fara stres.
Daca schimbarea stilului de viata nu este suficient, ar putea fi nevoie sa luati medicamente pentru a putea scadea tensiunea. Sunt disponibile cateva tipuri de medicamente pentru hipertensiune, fiecare actionand in mod diferit si avand efecte diferite la nivel individual. In unele cazuri, se va prescrie mai mult de un singur tip de medicament. Grupurile medicamentoase pentru hipertensiune includ:
- Inhibatori ACE: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei - blocheaza actiunea unor substante si ajuta astfel la reglarea presiunii sangelui. Prin stoparea actiunii acestor substante, medicamentele ajuta la reducerea cantitatii de apa din sange si la dilatarea arterelor, ambele ducand la scaderea presiunii sangelui.
- Blocatori receptorilor angiotensina: Blocatorii receptorilor de angiotensina (BRA) sunt medicamente care blocheaza actiunea enzimei angiotensina II, care cauzeaza contractia vaselor de sange. Prin inhibarea acestei actiuni, BRA ajuta la dilatarea vaselor de sange si reduce presiunea sangelui.
- Blocante ale canalelor de calciu: Blocantele canalelor de calciu functioneaza prin relaxarea muschilor care alcatuiesc peretii arterelor. Aceasta relaxare va face ca arterele sa se dilate si sa scada presiunea sangelui.
- Diuretice tiazidice: Diureticele tiazidice reduc cantitatea de apa din sange si dilata peretii arterelor.
- Beta-blocante: Acestea incetinesc bataile inimii si forta acesteia, astfel reducand presiunea cu care sangele este pompat in organism.
1. http://www.bloodpressureuk.org/Home
3. http://www.heart.org/HEARTORG/
5. http://www.webmd.com/hypertension-high-blood-pressure/default.htm
Osteoporoza este o boala progresiva in care oasele isi pierd din densitate si devin fragile pana la punctul de a se rupe. Osteoporoza apare de obicei la batranete, cand organismul nu mai este la fel de capabil in a inlocui celulele osoase vechi cu unele noi. Totusi, deoarece simptomele apar treptat si devin observabile cand boala este intr-un stadiu avansat, majoritatea oamenilor afla ca o au cand apare o fractura osoasa ca rezultat al unei traume minore. Aceste tipuri de fracturi se numesc „structuri fragile”.
In mod normal, oasele din corp isi pastreaza duritatea printr-un proces dual continuu in care organismul descompune tesutul osos vechi, in acelasi timp inlocuindu-l cu unul nou. Aceasta functie implica o serie de proteine si minerale, printre care calciu, fosfor si aminoacizi. Aceste substante sunt obtinute printr-o dieta bogata in calciu si proteine, acestea fiind absorbite in fluxul sangvin dupa digestie si transformate in tesut osos.
Cantitatea de minerale absorbita de oase in timpul acestui proces este controlata de hormonii sexuali, estrogen la femei, respectiv testosteron la barbati. La femei, in timpul si dupa menopauza, nivelul de estrogen scade subit. In comparatie, barbatii de aceeasi varsta nu sufera de aceeasi scadere subita a nivelului de testosteron. Datorita acestui fapt, osteoporoza este mai frecventa la femei decat la barbati.
Efectul pe termen lung al osteoporozei include fracturi si, ca si consecinta, o pierdere a mobilitatii. Cele mai obisnuite zone in care au loc fracturile sunt la sold, incheietura si coloana.
Adoptarea urmatoarelor obiceiuri la o varsta mai tanara, ca parte a unui stil de viata sanatos, poate preveni boala la batranete, mai ales daca aveti un risc ridicat datorat factorilor genetici:
- Consumul unei diete echilibrate bogata in calciu
- Nu fuma
- Consumul de alcool cu moderatie
- Exercitiu fizic cu greutati
Osteoporoza este o boala degenerativa care cauzeaza pierderea densitatii tesutului osos si slabirea acestuia. Numele boli inseamna „os poros” si cauzeaza o slabire progresiva a oaselor, care duce la un risc crescut de fractura.
Osul uman este alcatuit dintr-o membrana exterioara groasa, numita os compact, care este facuta din calciu, minerale, si alte substante dure. Protejat de acest invelis se afla un tesut numit sponginos. Acesta consta dintr-o impletitura de colagen, minerale, vase de sange si maduva osoasa, care ii da o aparenta de fagure de miere. Osul sponginos este dens, iar spatiile dintre cavitatile impletiturii sunt foarte mici in organismele sanatoase. Cand o persoana sufera de osteoporoza, cavitatile osoase se largesc, ceea ce face osul mai elastic si predispus fracturarii.
Osul este un tesut viu care se regenereaza permanent datorita a doua seturi de celule specializate: osteoblaste (celule care ajuta celulele osoase noi sa creasca) si osteoclaste (celule care ajuta la descompunerea celulelor osoase vechi). Maximul densitatii osoase este la varsta de douazeci si cinci de ani 3, dar aceasta variaza de la individ la individ. Densitatea osoasa poate varia la diferite grupuri etnice precum si datorita factorilor de mediu.
Dupa varsta in care se atinge maximul densitatii osoase, rata cu care celulele osoase vechi sunt inlocuite si sunt generate altele noi incepe sa descreasca, cauzand o slabire a osului. Acest proces incepe treptat, dar se accelereaza dupa varsta de cincizeci de ani, si dupa menopauza la femei. Desi osteoporoza poate avea loc la orice varsta, riscul creste odata cu varsta, ca rezultat al imbatranirii osului.
Osteoporoza este o boala degenerativa cu diferite stadii. Este extrem de greu de detectat debutul. Este mai usor de identificat la pacientii varstnici, cand boala a progresat semnificativ si exista semne exterioare, precum fracturile, sau curburile coloanei vertebrale.
Se face referire la osteoporoza ca la o „epidemie silentioasa” deoarece nu sunt simptome ale bolii pana in momentul in care are loc o fractura. Din acest motiv diagnosticarea bolii se face cu dificultate in stadiile primare.
Semnele progresive ale osteoporozei pot fi grupate in trei stadii:
- Stadiul 1: Osteopenie - cand densitatea minerala osoasa este intre 1 si 2.5 deviatii standard sub cele ale adultilor tineri
- Stadiul 2: Osteoporoza – cand densitatea minerala osoasa cade sub 2.5 deviatii standard comparativ cu adultii tineri
- Stadiul 3: Cand s-a instalat osteoporoza, fracturile pot interveni ca rezultat al pierderii masei osoase, ceea ce inseamna ca osul este mai mult fragil
Desi s-ar putea sa nu fie semne exterioare si simptome ale osteoporozei, este posibila detectarea bolii printr-o scanare a densitatii osoase (DEXA).
Semnele osteoporozei
Fracturile
In majoritatea cazurilor primele semne exterioare ale osteoporozei sunt fracturile osoase. Desi locatia fracturilor poate varia, cel mai des bolnavii de osteoporoza au fracturi la sold, coloana sau incheieturi. Fracturile de sold si incheietura sunt de obicei rezultatul unui accident, pe cand fracturile de coloana pot avea loc datorita unei miscari normale a corpului.
Deformarea coloanei
La unii pacienti singurele semne vizibile ale osteoporozei pot fi reprezentate de „cocosarea” spatelui, curbarea coloanei sau scaderea in inaltime. In aceste cazuri este posibil ca persoana in cauza sa fi suferit deja fracturi la nivelul coloanei, fara a le fi constientizat, acestea provocand deformari pe masura ce coloana se vindeca. Un spate aplecat indica faptul ca boala este la un stadiu avansat, in mod normal nefiind vizibil la pacientii sub varsta de cincizeci de ani.
Durerea
Durerea resimtita in urma vindecarii fracturilor de coloana poate fi adeseori confundata cu alte afectiuni, ca osteoartroza. Majoritatea fracturilor cauzate de osteoporoza se vindeca de la sine, treptat, dar daca banuiti ca aveti fractura de coloana ar trebui sa consultati de urgenta doctorul. Pronosticul consecintelor osteoporozei depind de cat de bine se vindeca aceste fracturi.
Se crede ca exista o combinatie a factorilor care cauzeaza osteoporoza, care pot fi impartiti in doua grupe (factori de risc invariabili si variabili):
Factori de risc invariabili
Factorii de risc invariabili pentru osteoporoza sunt aceia care nu pot fi schimbati, cum ar fi varsta, sexul, si istoricul medical familial. Se crede ca factorii ereditari au un rol dominant pentru a determina daca un individ va face aceasta boala. Factorii de risc invariabili includ:
- Varsta – in oasele tinere si sanatoase, celulele osoase vechi sunt inlocuite la fel de rapid pe cat dispar, intr-un proces care se cheama „remodelare osoasa”. Pe masura ce organismul imbatraneste, corpul nu mai este capabil sa inlocuiasca tesutul osos la fel de rapid pe cat acesta dispare. Aceasta duce la o subtiere a oaselor, care poate cauza osteoporoza
- Cauze hormonale - hormonul feminin – estrogenul – este responsabil pentru mentinerea rezistentei osoase. In timpul menopauzei, nivelul de estrogen scade, lasand tesutul mai subtire si diminuand taria initiala. Din aceasta cauza, majoritatea femeilor care sufera de osteoporoza sunt post-menopauza. Desi si barbatii sufera de pierdere a tesutului osos, rata pierderii este mai inceata decat la femei, iar sansele de a face aceasta boala sunt mai putine.
- Genetice – barbatii si femeile cu un istoric familial de osteoporoza, sau femeile cu un schelet mic sunt predispuse catre aceasta boala.
Factori de risc variabili
Desi factorii ereditari joaca un rol important in stabilirea posibilitatii ca un individ sa faca aceasta boala, factorii de risc variabili (aceia care pot fi schimbati sau influentati) contribuie la stabilirea cauzelor osteoporozei. Daca sunteti intr-o categorie de risc datorita factorilor ereditari, un stil de viata sanatos poate intarzia sau preveni pierderea osoasa relationata cu varsta. Cauzele osteoporozei care pot fi modificate includ:
- Dieta – oasele sunt reparate si intarite de catre o serie de proteine si minerale (de ex calciu, fosfor) absorbite in fluxul sangvin. O dieta care contine calciu si vitamina D va ajuta la repararea si intarirea oaselor in mod corespunzator.
- Activitatea fizica – exercitiile - cum ar fi mersul alert, tenis - pot fi un factor semnificativ in prevenirea osteoporozei, deoarece ajuta la intarirea tesutului osos
- Fumatul sau consumul de alcool – alta cauza a osteoporozei ar putea fi consumul excesiv de alcool si fumatul. Prin urmare a nu fuma si a consuma alcool cu moderatie sunt metode de prevenire a osteoporozei
Efectele pe termen lung ale osteoporozei variaza de la pacient la pacient, dar cel mai frecvent este fractura osoasa survenita in urma unui accident relativ minor. Alte complicatii pot aparea in urma procesului de vindecare, precum si pierderea mobilitatii care are loc dupa o fractura de coloana sau sold.
Fracturile
In functie de localizarea fracturii, gravitatea acesteia difera:
- Fracturile incheieturilor: Acestea pot fi mai putin grave deoarece afecteaza doar miscare mainii, nu a intregului corp. Odata survenita o fractura in urma unei caderi usoare, pacientul poate avea si alte fracturi in timp.
- Fracturi de sold: Acestea necesita operatie, de obicei, iar daca fractura este grava poate cauza pierderea mobilitatii si a unui trai independent, temporar sau pe termen lung
- Fracturile vertebrelor sau coloanei: Fracturile de coloana pot avea consecinte grave, cum ar fi deformarea curbaturii coloanei, scaderea in inaltime, dureri de spate si pierderea mobilitatii
Curbarea coloanei
Chiar daca nu are loc o fractura, oasele coloanei (vertebrele) pot fi slabite si, datorita gravitatiei, se pot intrepatrunde. Pe masura ce se intampla aceasta, coloana se curbeaza, ceea ce poate da dureri de spate, pierdere in inaltime si dificultati in respiratie.
Pierderea mobilitatii
Desi oasele se vindeca in aproximativ doua luni, recuperarea in urma unei facturi poate necesita ajutorul unui fizioterapeut pentru a redobandi mobilitatea. Un fizioterapeut va oferi pacientilor cu osteoporoza exercitii care au ca scop redobandirea rezistentei osoase.
Prevenirea osteoporozei
Este important sa luati masuri in preventia osteoporozei, mai ales datorita absentei semnelor exterioare ale bolii pana in fazele avansate. Desi rezistenta oaselor depinde in mare parte de factori ereditari ca varsta sau sexul, prevenirea osteoporozei poate fi realizata printr-o dieta alimentara sanatoasa si exercitii regulate. In plus, scanarea densitatii osoase poate ajuta la constatarea bolii de la primele semne.
Desi nu exista un remediu definitiv pentru osteoporoza, aceasta poate fi tratata si progresia bolii incetinita. Tratamentele medicamentoase au ca scop incetinirea sau stoparea pierderii de minerale.
Astazi exista o varietate larga de medicamente folosite pentru osteoporoza. Prescriptia medicala va depinde de diferiti factori, iar aspectele trebuiesc discutate cu un doctor. Medicamentele folosite pentru osteoporoza includ urmatoarele:
- Bifosfonati - de ex. alendronat, zoledronat
- Ranelat de strontiu
- Raloxifen
- Denosumab
- Hormon Paratiroid (Teriparatid)
- Calciu si vitamina D
Daca aveti intrebari sau nelamuriri legate de medicatia dumneavoastra, consultati doctorul.
2. http://www.iofbonehealth.org/
Atacul vascular cerebral, cunoscut ca „atac cerebral” apare odata ce creierul este privat de sange, prin urmare de oxigen. In Marea Britanie, atacurile cerebrale sunt a treia cauza majora de deces, dupa bolile cardiovasculare si cancer, cu o cifra anuala de 111,000 de cazuri.
Circa doua milioane de celule nervoase mor in fiecare minut in timpul unui atac, rezultatul putand fi afectarea permanenta a creierului. Numarul mare de leziuni cerebrale permanente fac atacul cerebral principala cauza a dizabilitatii adultilor. Cazurile grave se soldeaza cu deces.
Recunoasterea simptomelor unui atac si cautarea rapida a unui tratament poate preveni decesul si limita afectarea creierului pe termen lung.
In Statele Unite, anual, aproximativ 780,000 de oameni sufera un atac cerebral, dintre care 160,000 mor. Acest numar face ca atacul cerebral sa fie a treia cauza principala de deces si in America.
Desi un atac cerebral poate avea loc la oricine, indiferent de rasa, sex sau varsta, multe dintre acestea pot fi prevenite prin modificarea stilului de viata, incluzand o dieta alimentara echilibrata, exercitii fizice regulate, consumul de alcool cu moderatie si lipsa fumatului.Alti factori cum ar fi varsta, sexul, categoria etnica si istoricul medical familial nu pot fi schimbati, dar este cunoscut ca pot creste riscul de a face un astfel de accident.
De obicei, atacurile vasculare pot fi tratate cu succes prin folosirea medicamentatiei sau chirurgical- sau amandoua. In majoritatea cazurilor, pacientii au nevoie de perioade lungi de reabilitare pentru a redobandi toate functiile organismului, dar chiar in urma reabilitarii, unele persoane nu isi revin complet. De exemplu, in Marea Britanie, aproape un milion de oameni sufera de dizabilitati permanente ca urmare a unui atac cerebral, si in jur de jumatate dintre acestia au nevoie de asistenta pentru activitatile cotidiene.
Majoritatea atacurilor cerebrale sunt suferite de oamenii care au saizeci si cinci de ani sau peste. Numarul mediu de atacuri pe an creste dramatic in grupurile de varsta inaintata. De asemenea, sunt sanse semnificative ca un atac sa fie urmat de altul. Riscul unui atac recurent in cinci ani de la primul este intre 30% si 40%.
Un atac cerebral este o afectiune grava care apare atunci cand se opreste alimentarea cu sange catre o parte a creierului. Sangele transporta oxigen si nutrienti vitali catre creier prin artere, iar daca acestea se blocheaza, sangele, respectiv oxigenul, este oprit. Drept rezultat, celulele creierului sunt vatamate si incep sa moara. Aceasta vatamare este numita infarct cerebral, iar tesutul mort este numit infarct. Deoarece creierul controleaza toate functiile corpului, afectarea creierului, rezultata in urma unui atac, poate afecta oricare dintre functiile acestuia, in functie de zona din creier in care are loc atacul. Pe langa procesele fiziologice, creierul controleaza de asemenea procesele mentale, asadar un atac poate avea diferite efecte adverse asupra felului in care gandesti, inveti, simti sau comunici. In cazurile cele mai grave poate rezulta chiar decesul.
Sunt trei tipuri diferite de atac cerebral:
- Atac ischemic cerebral: apare atunci cand arterele care duc sange la creier se blocheaza cu cheaguri sau sunt ingustate datorita depunerii de lipide pe peretii arteriali. In jur de 85% din toate cazurile de atac cerebral sunt ischemice. Un atac ischemic poate fi cauzat de:
- O tromboza cerebrala, cand un cheag de sange se formeaza intr-una din principalele arterele carotide care duc la creier
- Un embolism cerebral, cand un cheag, bula de aer sau bula de grasime se formeaza intr-un vas de sange in alta parte a corpului si este apoi dusa catre creier prin fluxul de sange
- Atac lacunar, cand un blocaj are loc in vasele de sange foarte mici, undeva in profunzimea tesutului cerebral. - Atac vascular cerebral hemoragic: apare atunci cand un vas de sange din creier este slabit si se rupe, cauzand scurgerea de sange in creier. Desi numai ~15% dintre toate atacurile sunt hemoragice, acestea sunt responsabile pentru mai mult de 30% din toate decesurile datorate atacurilor vasculare cerebrale. Un atac hemoragic poate fi cauzat de:
- O hemoragie intracerebrala, cauzata de ruperea unui vas de sange in creier
- O hemoragie subarahnoidiana, cand un vas de sange de la suprafata creierului sangereaza in spatiul dintre creier si craniu - Atac ischemic tranzitoriu: Numit si „accident cerebral”, apare atunci cand alimentarea cu sange catre creier este oprita temporar, de obicei deoarece un cheag de sange blocheaza un vas mic de sange din creier. Deoarece blocajul este atat de mic, partea afectata a creierului este lipsita de oxigen pentru o perioada scurta de timp, fie datorita faptului ca cheagul de sange se rupe rapid, fie datorita faptului ca vasele de sange din apropiere pot compensa si oxigenul adus de acest vas. Accidentele tranzitorii sunt adeseori un semn de avertizare ca in viitor poate avea loc un atac cerebral mai puternic.
Simptomele obisnuite ale atacului cerebral se manifesta subit si includ:
- Amorteala sau slabiciune la nivelul fetei, bratului sau piciorului, pe o parte a corpului. Alte semne pot fi un brat sau picior molesit, pleoapa cazuta sau gura care saliveaza
- Confuzie, incluzand dificultati in vorbire sau in a intelege ce se vorbeste
- Vedere incetosata in mod subit sau pierderea vederii la un ochi sau la ambii ochi
- Ameteala sau pierderea echilibrului sau a coordonarii
- O durere puternica de cap fara nici o cauza cunoscuta
Un test simplu poate fi folosit pentru a detecta simptomele atacului cerebral si in a va ajuta sa stiti daca trebuie cautata asistenta medicala de urgenta. Simptomele identificate in testul F.B.V.T. depisteaza circa noua din zece atacuri. 2 Acest test consta din patru pasi care cauta semnele unui atac:
- F = Fata: Cereti persoanei sa zambeasca. Se lasa in jos o parte a fetei, gura sau ochiul ?
- B= Brat: Cereti persoanei sa ridice ambele brate. Unul dintre brate cade ?
- V = Vorbire: Cereti persoanei sa repete o propozitie. Cum suna vorbirea, suna ciudat sau incetinita ? Poate intelege ce ziceti ?
- T = Timp: Daca observati aceste simptome, este timpul sa sunati pentru asistenta medicala de urgenta la 112.
Simptomele unui atac ischemic tranzitoriu, sau accident cerebral, sunt similare cu semnele enumerate mai sus, principala diferenta fiind faptul ca acestea dureaza pentru doar cateva minute, de obicei dispar complet in 24 de ore. Totusi, daca dumneavoastra sau cineva pe care il cunoasteti are un accident cerebral, ar trebui sa cautati asistenta medicala de urgenta, deoarece este un indicator al unei probleme circulatorii, care ar putea rezulta intr-un atac cerebral.
Semnele si simptomele variaza de la o persoana la alta si depind si de care parte a creierului a fost afectata. Creierul este alimentat cu oxigen prin patru artere principale: arterele carotide stanga si dreapta si arterele vertebro-bazilare dreapta si stanga. Acestea se ramifica in artere mai mici care alimenteaza cu oxigen toate portiunile creierului. Dimensiunea leziunilor provocate de atac depind de care artera s-a blocat. De exemplu, daca alimentarea cu sange este oprita de la o carotida principala, va fi afectata o zona mai mare a creierului, ceea ce poate rezulta in complicatii grave sau chiar deces. Daca este afectat doar unul din vasele mici de sange, simptomele pot fi relativ minore.
Un atac cerebral este cauzat de o intrerupere in fluxul sangvin catre sange. Pricipalele doua motive pentru care fluxul este oprit sunt:
- O ingustare, intarire sau slabire a vaselor de sange
- O ingrosare sau cheag al sangelui
Ingustarea arterelor este de obicei rezultatul unor depuneri lipidice pe peretii arterelor. Diametrul ingustat al vaselor de sange inseamna ca fluxul sangvin catre organele importante, cum ar fi creierul, este restrictionat. Daca una din depunerile lipidice (numite si placi) se rupe de pe peretele arterei, se formeaza un cheag de sange in locul in care s-a detasat placa.Daca este indeajuns de mare, acest cheag blocheaza artera, cauzand blocarea alimentarii creierului cu sange.
Oamenii care au afectiuni medicale pre-existente care afecteaza circulatia sangelui, cum ar fi hipertensiune arteriala, diabet, boala arterei carotide, sau afectiuni cardiace, au un risc crescut de a avea un atac cerebral. In plus, daca ati avut deja un atac sau un accident cerebral, este cu atat mai posibil sa suferiti inca unul.
In afara unor afectiuni medicale pre-existente, un rol important il joaca si stilul de viata si factorii genetici.
1. Factori de risc invariabili
Acestia sunt factori de risc care nu pot fi schimbati si includ:
- Sex: Barbatii sunt predispusi atacurilor cerebrale mai mult decat femeile
- Varsta: Atacurile cerebrale sunt mai frecvente dupa varsta de saizeci si cinci de ani, riscul crescand odata cu inaintarea in varsta
- Istoric familial: Daca ati avut o ruda apropiata care a avut un atac cerebral sunteti supus riscului de a avea si dumneavoastra unul
- Istoric genetic etnic: Oamenii din anumite grupuri etnice sunt supusi aceluiasi risc, incluzand comunitatile asiatice, africane si africane
2. Factori de risc invariabili
Acestia sunt factori de risc care pot fi schimbati si includ:
- Fumatul: Chimicalele din tutun pot afecta arterele, deteriorand vasele de sange si cauzand cresterea tensiunii arteriale
- Obezitatea: Greutatea in plus suprasolicita inima, arterele si circulatia sangelui
- O dieta necorepunzatoare: Ar trebui sa aveti o dieta alimentara care sa contina putina sare si grasimi saturate
- Inactivitate: Daca puteti, ar trebui sa faceti exercitii fizice in mod regulat, pentru a creste capacitatea inimii si a stimula circulatia
- Consum excesiv de alcool: Ar trebui sa consumati alcool cu moderatie, evitand excesele
In unele cazuri pot avea loc atacuri cerebrale in absenta unor factori de risc evidenti.
Tipul si amploarea efectelor pe termen lung depind de cantitatea de tesut cerebral care a fost privat de oxigen in timpul atacului. Efectele pe termen lung sunt conditionate, de asemenea, de starea generala a sanatatii in acel moment. Un atac cerebral major poate provoca decesul, pe cand unul minor poate cauza probleme care pot sa dispara cu desavarsire in timp. In multe cazuri, efectele atacului cerebral sunt undeva la mijloc intre cele doua situatii.
In primele saptamani dupa atac, va scadea inflamatia in jurul tesutului cerebral afectat, ajutand la imbunatatirea unor dintre simptome. De-a lungul timpului veti observa alte ameliorari.In unele cazuri, celulele din apropierea zonelor afectate pot compensa celulele vatamate. In alte cazuri, este posibil ca alte portiuni ale creierului sa preia functiile zonei lezate. Dupa recuperare nu este neobisnuit ca anumite dizabilitati sa ramana. S-ar putea sa aveti nevoie de reabilitare pe termen lung sub supravegherea unui specialist, pentru a recapata aptitudinile si abilitatile pierdute.
Emisfera stanga a creierului controleaza abilitatile lingvistice – cum ar fi vorbirea, comprehensiunea, cititul si scrisul. Emisfera dreapta este responsabila pentru abilitatile analitice, care includ interpretarea stimulilor externi si a abilitatilor spatiale care apreciaza viteza, distanta si spatiul. Din aceasta cauza, tipul efectelor pe termen lung si nivelul de ingrijire necesitata depind de ce emisfera a creierului a fost afectata.
Unele dintre repercursiunile pe termen lung in urma unui atac cerebral includ:
- Disfagie: Dificultate sau disconfort la inghitit. Aceasta apare datorita unei intreruperi a reflexului normal de inghitire, ceea ce inseamna ca particule mici de mancare pot intra pe trahee
- Slabiciune pe o parte a corpului: Aceasta poate cauza probleme cu mersul, sau cu folosirea mainilor si bratelor.
- Probleme de echilibru si coordonare
- Dificultati in vorbire: Acestea pot varia, de la a avea dificultati in a gasi cuvantul potrivit pana la o imposibilitate totala de a vorbi
- Dificultati de vedere: Acestea pot include complicatii precum vedere dubla sau pierderea a jumatate din campul vizual.
- Dificultati cu procese mentale: Acestea pot include dificultati in invatare, concentrare sau o pierdere a memoriei de scurta sau de lunga durata.
- Epuizare
- Emotii neadecvate: De exemplu, pacientii in recuperare pot plange sau rade fara nici un motiv aparent.
Atacurile cerebrale constituie o urgenta medicala si ar trebui inceput tratamentul cat mai curand posibil. Cu cat este tratata mai repede victima unui atac cerebral, cu atat este mai probabil sa nu fie leziuni extensive. De obicei, tratamentele de urgenta implica testari cerebrale, scanari ale functiilor corpului, monitorizarea nivelelor oxigenului, glucozei si tensiunii arteriale, precum si administrarea unei medicamentatii pentru a opri agravarea atacului cerebral.
Medicatia tipica ce poate fi folosita dupa un atac include:
- Medicamente antiplachetare: Acestea ajuta la descompunerea cheagului format, de asemenea, ajuta la reducerea „adezivitatii” trombocitelor din sange pentru a preveni formarea cheagurilor ce ar putea cauza alt atac cerebral.
- Anticoagulante: Asemenea medicamentelor antiplachetare, acestea ajuta la prevenirea formarii cheagurilor de sange prin schimbarea compozitiei sangelui. Anticoagulantele ar putea fi prescrise si daca aveti anumite afectiuni cardiace in antecedente.
- Statine: Acestea reduc nivelul de colesterol prin blocarea unei enzime din ficat care produce colesterol.
- Medicamente pentru tensiunea arteriala
Tratamentul administrat depinde de gravitatea atacului, si de tipul de atac produs. In functie de tipul de atac – ischemic sau hemoragic, ati putea avea nevoie de operatie, incluzand:
- Endarterectomia carotidiana: Aceasta operatie poate fi facuta daca ati avut o stenoza a carotidei care a cauzat un atac ischemic. O stenoza a carotidei reprezinta o ingustare sau blocare a arterei carotide, datorata unei acumulari sau depuneri de lipide. In timpul acestei operatii, artera carotida este deschisa pentru ca depunerile lipidice sa fie inlaturate .
- Craniotomia: Daca ati avut un atac hemoragic, in cadrul careia a avut loc o sangerare, ar putea fi necesara o operatie pentru a indeparta sangele din creier si pentru a repara vasele de sange rupte.
Tratamentul pentru un atac ischemic tranzitoriu presupune rezolvarea afectiunilor care au condus la acesta, precum si preventia acestor afectiuni pentru a nu duce la alte atacuri mai grave. In general, atacurile ischemice sunt tratate prin folosirea unei combinatii de medicamente pentru atac cerebral. De exemplu, daca sunt responsabile hipertensiunea arteriala si nivelurile crescute de colesterol, tratamentul ar putea fi o combinatie de statine si inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Reabilitare
In urma unui atac cerebral, procesul de reabilitare are ca scop restaurarea si maximizarea calitatii vietii. Majoritatea spitalelor care ingrijesc pacienti afectati de atac cerebral au diferiti specialisti care pot ajuta cu reabilitarea fizica si psihologica. Acesti specialisti pot fi fizioterapeuti, terapeuti ocupationali, logopezi, nutritionisti si psihologi.